Intenţiile bune, zdrobite de zidul politic

Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

În plină criză de credibilitate a Guvernului pe care îl conduce, Dacian Cioloş l-a numit în fruntea Ministerului Sănătăţii pe Vlad Voiculescu, unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi. Fără îndoială, mişcarea premierului a fost una gândită să aducă un plus de imagine atât de necesar cabinetului său. În ceea ce-l priveşte pe Vlad Voiculescu însă, acceptarea responsabilităţii de a se afla în fruntea unui asemenea minister, într-un asemenea moment, este greu de explicat, în cel mai bun caz.

Din momentul instalării cabinetului Cioloş la Palatul Victoria, Ministerul Sănătăţii condus de Patriciu Achimaş-Cadariu a fost "zguduit" de două scandaluri majore, aflate încă în plină desfăşurare. Primul este cel al bebeluşilor din judeţul Argeş morţi din cauza sindromului hemolitic uremic, boală pe care nici acum autorităţile sanitare nu au anunţat ce a provocat-o. Al doilea şi poate cel mai mare scandal din istoria sistemului de sănătate românesc este afacerea HexiPharma. Cele două au fost de ajuns pentru ca Achimaş-Cadariu, un cunoscut chirurg oncolog din Cluj-Napoca, să fie nevoit să plece cu fruntea plecată din fruntea ministerului.

În acest climat de degringoladă şi de incertitudine, Vlad Voiculescu a acceptat să vină în fruntea Ministerului Sănătăţii. Încă din momentul învestirii, Voiculescu a anunţat cele trei direcţii prioritare pe care le va urmări pe parcursul perioadei sale de mandat: asigurarea de medicamente pentru bolnavii care nu-şi mai găsesc tratamentele, investiţii în spitale regionale şi scăderea numărului de infecţii nosocomiale. Într-un mod elegant şi în egală măsură inteligent, Vlad Voiculescu a spus că nu a venit la cârma Ministerului Sănătăţii pentru a rezolva „o criză sau mai multe crize, ci pentru a lăsa ceva în urmă”.

Nu pun la îndoială buna sa credinţă şi nici capacitatea de a rezolva parte din problemele pe care le-a găsit în minister. Devin însă sceptic în momentul în care aducem în discuţie dimensiunile pur obiective ale problemei. Mai exact, cu toate că Voiculescu deţine, fără dubii, know-how-ul necesar pentru a găsi soluţii optime pentru problemele stringente din Sănătatea românească, timpul pe care îl are la dispoziţie, doar şase luni, este total insuficient. Ceea ce nu a mers bine timp de peste 20 de ani nu are cum să fie remedia într-o perioadă atât de scurtă de timp.

În demersurile sale, Vlad Voiculescu va fi singur sau aproape singur împotriva tuturor, din moment ce sistemul este împânzit de oameni care au toate interesele ca lucrurile să nu se schimbe în bine. Mai mult, însuşi sistemul opune o rezistenţă dârză la schimbare, lucru demonstrat din plin până acum. Ceea ce poate face, în aceste şase luni, noul ministru al Sănătăţii este să traseze unele direcţii coerente de reformare a sistemului. Totul va rămâne însă doar la stadiul de intenţie dacă aceste direcţii nu vor fi urmate şi de cel care îi va urma lui Voiculescu la conducerea ministerului. Iar cel care îl va succeda va fi numit pe criterii strict politice. În loc de concluzie, rămâne o întrebare: câţi miniştri postdecembrişti ai Sănătăţii au urmat însă traseul marcat de predecesorii lor, neavând pretenţia de a reinventa roata?

Citit 1072 ori Ultima modificare Duminică, 29 Mai 2016 17:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.