Lecţia maturităţii

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Au trecut 27 de ani de când s-a schimbat regimul în România. S-ar zice că am avut timp suficient, ca societate, să ne maturizăm, să învăţăm care ne sunt interesele şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ni le susţine. Din păcate, la examenele pe care le dăm, la fiecare patru sau cinci ani, ca să demonstrăm că merităm libertatea de a ne decide singuri soarta, luăm, de fiecare dată, abia o amărâtă de notă de trecere. Şi nu ne mai învăţăm minte.

În primul rând, nu ne prezentăm la examen ori, aşa cum orice om care a trecut prin şcoală ştie, principala condiţie pentru a promova un test este să ne prezentăm.

În al doilea rând, şi dacă ne ducem, nu ne pregătim temeinic înainte. Să aflăm tot ce se poate despre candidaţii la diferite posturi şi demnităţi, cine sunt ei, ce au făcut în viaţa lor, bun sau rău, cine le sunt apropiaţii, asociaţii, membrii familiei biologice sau extinse etc. Fără a avea pretenţia ca oamenii să răspundă pentru ceea ce fac părinţii, copiii sau fraţii, un lucru e clar: vorba aia din bătrâni cu arată-mi „cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” nu a ieşit din pământ, din iarbă verde, ci din experienţa - de regulă neplăcută - a multor generaţii.

De multe ori aud în jurul meu sintagma „nu ştiu cu cine să votez, sunt toţi o apă şi-un pământ, mai bine nu mă duc la vot”. Sincer, eu zic aşa: decât să nu-ţi spui punctul de vedere, în singurul moment când acesta ţi se cere şi când, fără el, procesul decizional nu se poate desfăşura, mai bine te informezi despre toţi candidaţii - şi sunt, slavă Domnului, destui - şi alegi unul. Unul care a greşit mai puţin, dacă toţi sunt compromişi într-un fel sau altul. Unul care are şanse să facă măcar ceva mic pentru comunitate. Unul care măcar se va bate cu ceilalţi, pentru ca adevărul să iasă la iveală, dacă luptele politice vor împiedica ducerea la bun sfârşit a vreunui proiect necesar comunităţii. Nu se poate să nu fie vreun om, din miile de candidaţi pe care le avem în tot judeţul, care să nu merite votul tău.

Şi pe mine mă exasperează politicienii. De cele mai multe ori, le-aş striga în mijlocul străzii că şi-au încălcat promisiunile făcute de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni în campania electorală sau chiar după ce aceasta s-a terminat. Le-aş bate obrazul când iau decizii numai pentru binele propriu şi nici nu se gândesc la consecinţele faptelor lor, cum a fost cazul consilierilor locali care au chiulit la ultima şedinţă din acest mandat, lăsând copiii fără burse şi sportivii fără salarii, într-un dispreţ total pentru performanţa celor tineri şi foarte tineri. Copii care, ca mâine, vor ajunge să dea şi ei proba maturităţii primului vot - ceva cam devreme câştigat, după părerea mea, dar aşa spune legea, iar eu, spre deosebire de parlamentari, n-o vreau schimbată. Ei bine, stimabililor care mai ieri aţi chiulit, peste vreo trei ani aşa, adică taman bine pentru următorul mandat, cei pe care astăzi i-aţi lăsat fără burse vor vota pentru prima dată. Şi, sper eu, vor fi mult mai atenţi pe cine pun ştampila, se vor uita şi în urmă, la ce au întreprins cei care le cer votul. Şi dacă noi mai trebuie să ne pregătim încă pentru examenul acesta al maturităţii pe care-l vom da la finalul săptămânii - nu de alta, dar am auzit oameni care chiar cred promisiunile cu apă rece gratuită, strigate prin cartierele mărginaşe, la ceas de seară - ei vor fi pregătiţi. Fiindcă i-aţi îmbătrânit forţat încă din copilărie, cu minciunile voastre.

Citit 1507 ori Ultima modificare Luni, 30 Mai 2016 20:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.