Ceva e şubred în ţara asta!

Evaluaţi acest articol
(22 voturi)

Inevitabilul s-a produs: mobila a început să o ia hăisa prin casă, blocul să trosnească din toate încheieturile, iar noi, neputincioşi, n-am putut să facem altceva decât să aşteptăm să treacă. Să treacă şi acest cutremur! Am spus „inevitabil” pentru că toată lumea ştie că producerea unui seism de o intensitate mai mare sau mai mică este doar o chestiune de timp. Diferenţa o fac doar gradele Richter. Din fericire, vineri spre sâmbătă noaptea, când pământul ne-a fugit de sub picioare, hazardul tectonic a fost îngăduitor cu noi: doar 5,3 grade pe scara Richter, suficient cât să ne bage în sperieţi, dar nu atât de puternic încât să ne cadă tavanul în cap.

Desigur, evenimentul a fost a doua zi capul de afiş al tuturor instituţiilor media. N-au lipsit comparaţiile cu seismul de acum doi ani, din noiembrie, dar nici cu cel de acum câteva decenii, din ’77. Concluzia a fost una singură: am fost norocoşi că am scăpat teferi şi să ne ferească Dumnezeu de un cutremur mai mare, fie şi unul de „doar” 6 grade! Atunci chiar ar începe clădirile să cadă şi am avea şi pierderi de vieţi omeneşti.

Problema e că, până să invocăm pronia cerească, ar trebui să încercăm să ne ajutăm şi singuri. Celebrele „buline roşii” de pe miile de clădiri din ţară - mai bine de o sută sunt pe imobile din Galaţi! - nu sunt de ieri, de azi, dar din păcate prea puţin s-a făcut pentru consolidarea clădirilor aflate în pericol de prăbuşire. Potrivit societăţilor de asigurări, dacă ar fi să ne limităm strict la pierderile materiale, în cazul unui cutremur de magnitudine mare, mai bine de 10 la sută din fondul locativ ar fi afectat, iar pagubele ar trece de 6,5 miliarde de euro! De ce nu folosim atunci o parte din banii strânşi din taxe şi impozite pentru prevenirea şi limitarea eventualelor pierderi? Ei bine, pentru că pur şi simplu "ceva e şubred" în stabilirea priorităţilor bugetare şi a modului de cheltuire a banului public. Autorităţile – fie ele la nivel local sau central - nu duc lipsă de statistici, de estimări, se ştiu care pot fi consecinţele unui cutremur. Dar cu toţii, de la ministru la primar speră că „nu o să i se întâmple tocmai lui” - să aibă un cutremur cât timp este el în fruntea unei instituţii publice. În sinea lor dau dovadă de acelaşi cinism cu cel al ministrului care, după catastrofa aviatică din Munţii Apuseni, din 2014, spunea că „singurul lui regret este că tragedia s-a întâmplat în timpul mandatului lui”!

Dincolo însă de indiferenţa de la un nivel sau altul al administraţiei, unde este voinţa cetăţenilor? În spaţiul public au iscat mai multe discuţii salvarea guguştiucului de baltă decât salvarea concetăţenilor ameninţaţi de traiul într-o clădire cu „bulină roşie”! Poate doar prin campaniile electorale se mai pomeneşte de eventuale planuri de reabilitare, dar asta doar pentru a se mai aduna ceva „buline” la urne.

După cutremurul din Amatrice, în care au pierit şi compatrioţi de-ai noştri, s-a decretat doliu naţional, iar la nivel de Guvern s-a solicitat Ministerului de Interne şi Ministerului Administraţiei Publice să prezinte (încă) o analiză asupra modului în care România este pregătită să facă faţă unui cutremur. Din august şi până în noaptea de vineri spre sâmbătă s-a uitat şi de analiza cu pricina. Poate acum, acest ultim avertisment pe care pământul ni l-a dat ne va rămâne mai mult în memorie. Altfel, noi vom rămâne cu „bulinele roşii”, iar autorităţile doar cu grija de a găsi, în caz de nenorocire, pentru decontul politic, un "ghinionist de serviciu".

Citit 2085 ori Ultima modificare Duminică, 25 Septembrie 2016 18:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.