Mai sunt doar două luni şi vom fi chemaţi iar la urne ca să votăm următoarea serie de somnambuli din parlament, la pachet cu partidele care vor sta atotstăpânitoare la butoiul cu miere al banilor publici, în care-şi vor băga, bineînţeles, mâinile până la umeri, ca să aibă de unde linge şi ei, şi acoliţii lor. Se fac liste, se vehiculează nume de aleşi, unele deja cunoscute, pentru că au abonament la funcţii în care sunt plătiţi să doarmă bine câte patru ani.
Ce mă miră, însă, e faptul că, deşi mai sunt două luni până la alegeri, nu a venit niciun politician cu un program concret de guvernare. În noiembrie anul trecut, prin instalarea Guvernului Cioloş, convenisem că partidele vor avea un an la dispoziţie să se reformeze şi să vină în campania electorală cu propuneri concrete. În sfârşit, s-au prins şi ei că suntem acriţi de promisiuni şi, cum n-au de gând să se pună pe treabă, au renunţat, măcar, să ne mintă. Nici nu pot să spun că asta ar fi un lucru bun, pentru că au de gând să vină cu tupeu în faţa noastră, cu mâna goală, întinsă după voturi. Ne forţează în mod cinic să-i alegem, pentru că altă variantă nu avem şi nici măcar nu se mai sinchisesc să ascundă tot acest joc murdar. În cei 27 de ani cu cele opt episoade din seria alegerilor, ne-am prins cu greu, e drept, că, de fiecare dată, alegem nu pentru binele nostru, ci pentru al politicienilor.
Dintre cei 15 parlamentari gălăţeni, câţi se pot lăuda că au făcut ceva concret pentru alegătorii lor? Îi vedem doar pe afişe cu zâmbete luminate în photoshop în campania electorală şi, odată ajunşi senatori sau deputaţi, duşi sunt! Nu mai ştie nimeni nimic de ei, dar nici ei de noi! Nu s-a văzut niciun beneficiu pentru Galaţi, nici când am avut concetăţeni ajunşi miniştri, pentru că, ocupaţi cu propriile interese, mai toţi au ieşit din politică pe uşa din spate şi cu tinichele legate de coadă.
În timp, Galaţiul a ajuns o pată neagră pe hartă. Fonduri pentru dezvoltare - ioc, pentru infrastructură - ioc, întreprinderi falimentate sau vândute pe nimic. Investitorii fug şi vor fugi în continuare de noi. Prin urmare, locuri de muncă noi nu se vor crea şi ne îndreptăm vertiginos spre statutul de pol al sărăciei. Ne place sau nu, suntem un oraş tras pe linie moartă. Pentru că nici cale de cooperare cu autorităţile locale nu s-a găsit. Măcar atât le-ar fi stat în putinţă să facă, dacă în faţa liderilor lor politici de la Bucureşti n-au reuşit să se impună. Cei care nu ne-au tratat cu maxim dezinteres şi au avut măcar în intenţie să facă un capăt de treabă, au eşuat lamentabil, împărţind şuturi pe sub masă, adversarilor şi chiar partenerilor politici. Şi toate acestea se vor repeta la nesfârşit, câtă vreme mandatele parlamentare sunt împărţite ca nişte recompense, ca nişte cecuri în alb plătite din banii noştri, după cum vor naşii partidelor. Nu va exista nici învăţământ de calitate, nu vor exista nici autostrăzi, nici spitale şi nici legi bine făcute. Nu se va mişca un pai în bine, pe faţa Galaţiului. Singura soluţie ar fi un contract clar, pe care politicianul să şi-l asume în faţa alegătorilor. Iar în cazul în care nu-l respectă, să nu mai aibă ce căuta în politică. Dar deja vorbim despre SF-uri.
