„Rămân cu această durere şi nedumerire, că nici măcar străzile - iau la întâmplare: Aleea CFR, Berzei, Leului… ei bine, niciuna nu s-a putut numi strada Nina Cassian. Un nume mare al literaturii, o mare poetă. Să ne trăiască Berzele!”, îmi mărturisea, deunăzi, cu ironie amară, de la mii de kilometri distanţă, din Israel, o gălăţeancă. „Staţi liniştită, doamnă, vom avea şi o stradă a Crăciuniţelor”, i-am răspuns. Nu, nu-i glumă, chiar vom avea o stradă cu acest nume. Îmi place să cred că aleşii, atunci când au botezat-o cu o ridicare de mână, s-au gândit la planta aceea ciudată, care îşi schimbă frunzele din verde în roşu, în preajma Crăciunului, şi nu la fătucile nurlii, îmbrăcate sexy, pentru Crăciunul celor de peste 18 ani. Zic și eu…
De la ce m-am luat? Păi iată, acum câteva zile, Regina Aerului, Smaranda Brăescu, a primit titlul de Cetățean de Onoare al Clujului! Da, ce vă mirați? La noi încă nu e Cetățean de Onoare, dar a primit, în schimb, o intersecție. Intersecția fără Rost. Ea a fost botezată cu numele Smarandei Brăescu, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism în 1931 și campioană mondială în 1932, cu recordul obținut la Sacramento, în SUA. E Cetățean de Onoare al Clujului pentru că aici s-a stins din viață. Lasă că și noi l-am făcut Cetățean de Onoare pe maestrul Florin Piersic! De ce? Pentru că a jucat de câteva ori la Galați…
Revenind la GĂLĂȚEANCA Smaranda Brăescu, poate că va deveni Cetățean de Onoare și la Galați, cine știe, când aleșii se vor pune de acord. Deocamdată, din ce-am auzit, încă se mai târguiesc. De pildă, am aflat, pe surse sigure, că vor să-l facă cetățean de onoare pe un longeviv director PSD peste Piețe. Foarte potrivit, mi-am spus! Doar avem și un director din Prefectură - Cetățean de Onoare! Și dacă vrea Consiliul Local, o să avem și foști turnători ai Securității cetățeni de onoare! Totul e posibil într-un oraș în care atârnă mai greu ocaua partidului decât ocaua valorii.
Firește, am putea da cetățenia de onoare unuia dintre copiii geniali, care au adunat medalii peste medalii la olimpiadele internaționale, și cu care ne-am mândrit când s-au întors la Galați cu trofeul la gât. Ei bine, nu. Deocamdată tatăl unui asemenea multimedaliat internațional se luptă să le explice aleșilor că fiul lui a luat, în 2016, o medalie de aur și una de argint, deci ar merita să fie recompensat pentru ambele, nu doar pentru cea mai valoroasă dintre ele! Și aleșii cred că un premiu îi e de-ajuns, că e vorba de același domeniu - chimie, chit că financiar ar fi vorba de doar vreo 3.000 de lei în plus, nu de-o avere. Jenant!
Revenind la nume de străzi, n-avem Nina Cassian, dar avem Eliza Leonida Zamfirescu! Și la cum arată ulița aceea de-i poartă numele primei femeie inginer din lume, fără canalizare, cu glodul ce ajunge până la genunchii localnicilor atunci când plouă, mai bine lipsă! În fond, nimeni nu-i profet în țara lui și cu atât mai puțin în orașul lui! Ce-ar mai fi de spus? Că așa-i realitatea, lume multă, oameni puțini! Sau cetățeni mulți, onoare ce ne mai trebuie.
