Dragnea şi-a recunoscut, ieri, înfrângerea. Cu privirea întunecată, a înghiţit în sec în faţa camerelor, a zecilor de microfoane şi a făcut eforturi mari să-şi păstreze cămaşa şi cravata, care brusc îi deveniseră extrem de strâmte. După ce „oferta” Sevil Shhaideh a picat, liderul PSD a aruncat pe piaţă câteva teme – suspendarea preşedintelui şi „responsabilitatea” de a nu arunca România într-o criză politică.
Liviu Dragnea a vorbit mult fără să spună nimic clar, concret, la obiect, ori să emită o concluzie. A anunţat că O SĂ ia o decizie pe care O SĂ o anunţe astăzi sau mâine. Liviu Dragnea şi-a recunoscut, ieri, înfrângerea în a-şi impune la Palatul Victoria propriul om, chiar dacă numirea risca să declanşeze un conflict diplomatic de amploare. Liviu Dragnea a fost obligat, chiar dacă mai subtil, să admită că a pierdut.
Cât de iresponsabil trebuie să fii faţă de propriul tău popor şi ahtiat după putere încât să arunci România, ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, într-un conflict diplomatic major şi să ignori angajamentele faţă de comunitatea internaţională? Cât de ipocrit şi cinic trebuie să fii încât, după luni întregi în care i-ai atras de partea ta pe naţionalişti cu enunţuri de genul „România trebuie redată românilor” şi „ţara noastră nu trebuie să mai fie condusă de străini” (aluzie la actualul premier, Dacian Cioloş şi la cariera sa din Parlamentul European), să propui pentru funcţia de prim-ministru o persoană care nu este etnic român? Liviu Dragnea a acţionat cum, de fapt, le promitea naţionaliştilor să nu facă.
Rise Project a dezvăluit că Akram Shhaideh, soţul lui Sevil Shhaideh, este susţinător al dictatorului sirian Bashar al-Assad, acuzat de crime de război împotriva propriului popor. Soţul lui Sevil Shhaideh a ocupat funcţii guvernamentale în regimul Assad, iar fraţii lui au legături cu regimul de la Damasc. Cred că preşedintele are informaţii pe care Dragnea le avea deja. Şi mai cred că Liviu Dragnea îndrăzneşte să creadă într-un nou val „Colectiv”. Dar s-ar putea să se ardă. De la extaz, la agonie, este doar un pas.
