Ieri dimineaţă, o tânără mamă cu un copil în braţe. Micuţul nu avea mai mult de trei - patru ani, motiv pentru care mama făcea eforturi disperate să-l protejeze la piept şi să-l ferească de vântul puternic, care aproape o dobora şi o făcea să se teamă că-şi va pierde echilibrul. Ningea şi viscolea cumplit, iar femeia era obligată, prin „grija” celor care ne conduc, să aştepte autobuzul într-o staţie fără refugiu, de pe strada Siderurgiştilor. Una dintre zecile de staţii care nu au nici cel mai mic adăpost în care să te poţi ascunde de vifor. Aşa cum s-a întâmplat, ieri, când abia puteai respira din cauza vântului cumplit şi a zăpezii spulberate, care-ţi dădeau senzaţia că te asfixiezi.
Mai târziu, pe strada Brăilei, în staţia de la Trei Star, câţiva bătrâni se ascundeau, fiecare cum putea, după pereţii unei mici construcţii din beton, aflată pe trotuar, în care se vând produse de papetărie.
Câtă umilinţă din partea autorităţilor au îndurat gălăţenii şi ieri, când, pe cod portocaliu de viscol şi ninsoare, pe un vânt năpraznic, ce spulbera cu mai bine de 70 de kilometri pe oră zăpada rece care le secera faţa, au fost obligaţi să aştepte minute bune, în staţii, mijloacele de transport în comun, fără a avea nici cea mai mică şansă de a se adăposti.
Cât de neînsemnaţi trebuie să se fi simţit, ieri, gălăţenii dependenţi de mijloacele publice de transport? S-au întrebat vreo secundă capii din Primărie, în frunte cu primarul Ionuţ Pucheanu şi cei doi viceprimari, cum au supravieţuit, ieri, amărâţii ăştia de plătitori de taxe şi impozite în staţiile Transurb fără refugii? Cel mai probabil, primarul şi cei doi viceprimari nu au fost obligaţi să îndure viscolul în staţii, întrucât s-au deplasat cu maşinile personale ori ale instituţiilor. Motiv pentru care habar n-au ce calvar au îndurat cetăţenii.
Ce aveţi de gând să faceţi, domnilor, pentru zecile de mii de gălăţeni care preferă sau sunt obligaţi, din diverse motive, să circule cu Transurb? Cât aveţi de gând să-i mai batjocoriţi?
