Dacă în urmă cu ceva timp, doar elevii de la "Alecsandri" aveau drum deschis spre universităţile de prestigiu, acum ajung la această performanţă şi tinerii de la alte unităţi de învăţământ bine cotate. De exemplu, în 2016, am avut o gălăţeancă de la Colegiul "C. Negri" la Oxford, iar anul acesta, avem un tecucean, de la "Spiru Haret", intrat la aceeaşi universitate, pe lângă alţi doi tineri de la CNVA. Sunt clase în care câte un sfert dintre absolvenţi pleacă "afară". Dintre vârfurile fiecărei generaţii pleacă cei mai străluciţi. Unii, mai idealişti, visează să se întoarcă în România, pentru că mai speră să se schimbe ceva în bine. Alţii, dimpotrivă, sunt atât de oripilaţi de lipsa de perspectivă din România, încât rup uşa şi nu se mai uită înapoi.
Inevitabil, legat de acest subiect, auzi destul de multe voci care acuză că tinerii din ziua de azi nu mai ştiu ce înseamnă patriotismul şi că se vând bucuroşi pe o bucată de pâine mai dulce. Nu mă bucur nici eu că ne pleacă de-acasă copiii, dar aş vrea să-i întreb pe cei care dau în clocot de atâta patriotism ce au făcut concret pe bucăţica lor ca să-i încurajeze să rămână în ţară? Ce garanţii le oferim că valoarea lor îşi va găsi locul meritat?
Suntem o societate care am promovat furtul, minciuna, găinăria şi superficialitatea la rangul de "băieţi deştepţi" sau "şmecheri". Lucruri care n-au nicio legătură cu ceea ce-şi doresc generaţiile actuale, pe care noi ne-am obişnuit să le prostim pe faţă, oferindu-le doar surogate de viitor. Ce şanse de dezvoltare ar avea asemenea tineri, chiar dacă şi-ar găsi un loc de muncă bine plătit, în condiţiile în care la noi şefii sunt puşi politic, nu au alte calităţi decât că sunt interesaţi să parvină şi, din teama să nu le ia cumva un tânăr deştept locul, stau cu bocancul pe grumazul lui.
Ce fac ceilalţi oameni maturi din jur? Se fac că nu văd, pentru că, nu-i aşa, nu-i treaba lor. Aşa cum, de altfel, nimic din ceea ce ni se întâmplă de multă vreme nu-i treaba noastră şi aşteptăm să ne vină salvarea de undeva de sus.
