Orice abordare a problemei maidanezilor, de la nefirescul prezenţei acestora pe străzi, printre oameni şi maşini, la pericolul, mizeria şi cheltuielile pe care le implică gestionarea situaţiei animalelor fără stăpân nu ar fi, acum, decât o rescriere a miilor de opinii deja emise. Paradoxal, în paralel cu protestele vehemente ale opozanţilor, în multe zone, inclusiv la noi, patrupedele fără căpătâi s-au înmulţit nestingheriţi, aducând opiniile contra aproape la statutul de lătrături la Lună. În alte locuri s-au găsit soluţii şi, dacă ai norocul să ajungi acolo, te poţi surprinde privind în gol pe stradă şi căutând ceva…un maidanez! Ei bine, noi suntem încă tot dintre cei disperaţi, cu somnul tulburat de lătrăturile animalelor slobode în faţa porţii şi a blocului, cu tălpile mânjite de excremente, cu teama că, întâlnindu-ne cu un dulău necunoscut, acesta ne-ar putea muşca. De mai mult, Doamne fereşte, aşa cum s-a întâmplat recent cu nişte copii prin alte oraşe bântuite de anatema maidanezilor. Pe cine să înjurăm, pe cine să tragem la răspundere? Pe cei care iubesc absurd animalele că pun conştiincios umărul la propăşirea speciei vieţuitoarelor fără stăpân? Sau pe cei care care ar trebui să le pună oprelişti, măcar în virtutea taxelor de ecarisaj pe care, de la vlădică la opincă, toţi suntem obligaţi să le plătim? Ce ecarisaj? Acela care se loveşte de noţiuni de genul „proprietate privată”, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul de pe Crizantemelor? Că dulăul nu e prost şi ştie unde-i mâna care îl hrăneşte şi n-o sta el în calea laţului hingherilor îngrădiţi în atribuţii. Şi uite aşa, printr-un mic vid legislativ acolo şi o mică hibă metodologică dincolo, potaia scapă şi se înmulţeşte, ocrotită din toate direcţiile. E nevoie ca omul, care teoretic ar trebui să stăpânească animalul şi nu invers, să facă petiţii, să se certe, să facă scandal, să urle ca un apucat pentru a dobândi un drept care până la urmă este firesc. Doar aşa merg treburile. Sperăm ca situaţia de pe Crizantemelor, rezolvată temporar ieri prin adunarea maidanezilor după ce poliţiştii şi hingherii au lucrat umăr la umăr, să fie tranşată, pozitiv, odată pentru totdeauna. Cine vrea câine, să şi-l asume! Cine doar îl iubeşte, să ţină cont de o veche zicală care face vorbire despre prostie şi plăcere.
Cine vrea câine, să şi-l asume! Scris de Mariana Constandache
Mai multe din această categorie:
