De o butelie defectă şi de o ţigară aprinsă la momentul nepotrivit a fost nevoie ca o viaţă să se piardă. Cine este vinovat? Nu ştie nimeni. O fi butelia, o fi ţigara, o fi viciul, o fi fumătorul care nu a simţit miros de gaz, or fi autorităţile care au lăsat un cartier de blocuri să devină ghetou, nu zonă de locuit? Nimeni nu ştie.
Câteva lucruri sunt certe după tragedia care a avut loc la G-uri, în Galaţi, weekendul trecut. După ani de sesizări, după sute, dacă nu mii de plângeri, după ce acel cartier a început să fie ocolit de cei mai mulţi gălăţeni, după ce eticheta de "ghetou" a devenit imposibil de înlăturat, buba s-a spart. Explozia a slăbit structura de rezistenţă a blocului, primăria a stabilit că toţi locuitorii vor fi evacuaţi şi mutaţi care încotro, iar primarul cere ajutor de la Guvern. Pentru o situaţie care trebuia remediată de mulţi ani, nu de azi, nu de ieri.
De când lucrez la ziar, am fost de doar câteva ori la G-uri. O dată vara, de două ori iarna. Iar peisajul de acolo nu îţi dă indicii că ai mai fi în oraş. În momentul în care păşeşti în acel mic univers, totul arată diferit. Butoaiele cu varză agăţate de improvizaţii din sârmă, la geamuri, rufe întinse la uscat în faţa blocului, disponibile pentru oricine. De altfel, chiar am văzut pe cineva, acum câteva luni, trecând prin zonă, cum a luat un tricou de pe sârmă, l-a analizat, l-a băgat sub geacă şi dus a fost. Mai rapid şi mult mai ieftin decât la orice magazin din oraş.
Dar asta nu e tot. Pentru că odată ce intri într-unul din blocuri, nu are cum să nu te lovească mirosul. Băile sunt încă la comun, astfel că, pentru cei cu nasul mai sensibil, orice apropiere de unele dintre blocurile G ar trebui să fie strict interzisă. Dar astea sunt lucruri de văzut numai de cei care au ochi de privit.
Pentru ceilalţi, singurele momente când îşi mai îndreaptă atenţia asupra acestui cartier văduvit de vreme, vremuri şi oameni, sunt acestea. Tragediile! Cât va dura discuţia despre acest cartier? Probabil nu mult, ca de fiecare dată. Şi oamenii vor fi lăsaţi să se întoarcă "acasă". Atât cât poţi numi cei 20 de metri pătraţi ai garsonierei "acasă"!
