Nici unităţile de învăţământ aflate în colegiul lui Mihai Boldea n-au scăpat de influenţele acestuia. Sunt directori care susţin că au avut de suferit pentru că nu s-au supus intereselor deputatului care păstorea zona. Contracte în care li se cerea să facă ilegalităţi sau plângeri penale fabricate peste noapte doar ca să-i poată destitui sunt doar câteva din lucrurile despre care toţi oamenii şcolilor ştiu, dar n-au îndrăznit să vorbească până acum de teamă că lucrurile se vor întoarce iar împotriva lor.
„Dacă semnam, acum aş fi fost la închisoare”
Fostul director al Şcolii Nr. 12, Marian Prada, ne-a pus la dispoziţie documente încă din anul 2010, dar de teamă să nu-l înfurie şi mai rău pe Boldea, care, spune el, s-ar fi răzbunat pe colegii din şcoală, ne-a cerut atunci să nu mai scriem nimic. Acesta a fost însă de acord să discute despre „una dintre cele mai negre perioade din viaţa sa”.
„Înainte de alegerile pentru preşedinţie, deputaţii PDL au primit nişte bani pe care trebuiau să-i folosească în şcolile din colegiile lor în scopuri electorale. Domnul Boldea a venit la mine în 2009 cu propunerea să modernizăm terenul de sport, cu gazon artificial, nocturnă şi plasă împrejmuitoare. Cum suntem cea mai mare şcoală şi nu aveam sală de sport, m-am bucurat şi am acceptat. Pe data de 28 august 2009 am primit în cont la Trezorerie suma de 210.000 de lei, iar pe 4 septembrie, şeful de cabinet al deputatului, Mircea Bivol, s-a prezentat la mine cu contractul prin care Asociaţia pentru Dezvoltare Socială şi Economică al cărei preşedinte era se obliga „să suporte toate cheltuielile ocazionate cu modernizarea terenului de sport”, aşa cum este stipulat în contract. Eu am semnat iniţial, apoi, sfătuit de contabila mea şi de contabilul-şef de la ISJ, m-am răzgândit.
Banii pe care-i primeam de la Guvern erau pentru investiţie reabilitare, nu pentru modernizarea terenului de sport. Mi se cerea să fac deturnare de fonduri şi nu am vrut să mai semnez pentru ridicarea banilor. În plus, primeam în jur de 50.000 de euro pe care trebuia să-i dau pentru acest gazon artificial, o nocturnă şi o plasă împrejmuitoare, lucruri care n-ar fi costat mai mult de jumătate din sumă. Dacă aş fi acceptat şi aş fi semnat, acum probabil aş fi fost la închisoare”, povesteşte Marian Prada.
„Te arunc afară ca pe-o măsea stricată”
Fostul director susţine că refuzul său l-a costat foarte scump. „Am fost hărţuit mai bine de un an de zile să-mi dau demisia. Am primit ameninţări că voi fi destituit şi chiar s-a înfiinţat o echipă de la ISJ în control să-mi caute nod în papură. Mi s-au înscenat lucruri îngrozitoare, atât eu cât şi şcoala am primit calificativ „suficient”. Oameni pe care i-am ajutat de-a lungul timpului s-au întors împotriva mea. Dar nu am vrut să-mi dau demisia. Nu am vrut să le fac jocul, dar lucrul acesta m-a costat sănătatea şi liniştea familiei mele.
Între timp am primit cu diverse ocazii ameninţări de la domnul Boldea. De ziua şcolii m-a sunat la telefon şi mi-a vorbit ca ultimului om, mi-a spus ”Te arunc afară ca pe o măsea stricată”. A convins o profesoară din şcoală să-mi facă plângere penală pe motiv că i-aş fi falsificat semnătura la dosarul de pensionare, dar nici aşa n-a reuşit să mă destituie. În decembrie 2010, mi-a expirat mandatul şi am fost înlocuit, dar şcoala pierduse finanţarea”, îşi aminteşte fostul director. Acesta susţine că s-a mers până acolo încât s-a distribuit în cutiile poştale din cartier o fiţuică electorală în care Mihai Boldea îl acuza că din motive politice (Marian Prada este PNL-ist) a refuzat finanţarea venită de la PDL şi a lăsat copiii fără sală de sport.
Pac la războiu cu plângerea penală
Directorul Grupului Şcolar Metalurgic, Ionel Hăulică, a simţit şi el pe propria piele ce înseamnă să te opui deputatului Boldea. Pentru că a refuzat să-i dea în administrare căminele liceului în care locuiesc chiriaşi (care-l vizitau foarte des la cabinetul parlamentar), directorul de la Metalurgic s-a trezit cu plângere penală făcută de două dintre locatare şi a fost destituit. La vremea respectivă, conform contractului de management, în mod absurd, orice director de şcoală care avea plângere penală trebuia să fie eliberat din funcţie, fie că era trimis în judecată sau nu. Procurorii au dat neurmărire penală în cazul acestui dosar, iar directorul a cerut Tribunalului să anuleze decizia de suspendare din funcţie. Ionel Hăulică a fost numit din nou director în urma deciziei judecătoreşti, iar ISJ a fost obligat să-i plătească din urmă indemnizaţia de conducere.
Trei doamne şi toate trei
Cele trei directoare de la Colegiul „D. Moţoc” au fost şi ele destituite din funcţie după aceeaşi reţetă. Directoarea Rica Tănase şi adjunctele Cristina Ionescu şi Florina Năhorniţă au avut plângere penală făcută de mai multe cadre didactice din şcoală sub semnătura avocatului Tudorel Mihalcea, care se ştie că este un apropiat al lui Boldea (inclusiv în raportul procurorilor trimis la Parlament în vederea ridicării imunităţii deputatului se pomeneşte acest lucru). Cele trei directoare au fost şi ele destituite din funcţie. Mai mult decât atât, există o înştiinţare, semnată chiar de Mihai Boldea, prin care inspectorul general Doruleţ Resmeriţă este anunţat de acesta că pe numele celor trei directoare s-a făcut plângere penală, ca şi cum aceste lucruri ar intra în atribuţiile unui deputat. Şi cele trei directoare au primit în final decizia de neurmărire penală. Directoarea Rica Tănase susţine că nu are de gând să ceară reinstalarea în funcţie. „Mi-am măcinat sănătatea şi nu merită. Nici nu mai vreau să aud de aşa ceva”.
„Am cerut modificarea ordinului”
După aceste episoade cu destituiri din funcţii în baza unor plângeri penale special făcute, inspectorul general a cerut ministrului Funeriu modificarea contractelor de management şi a obţinut acest lucru printr-un ordin apărut în aprilie 2010. „La cererea mea s-a modificat contractul de management. Acum directorii nu mai pot fi destituiţi din funcţie dacă au plângere penală, decât dacă aceasta vine din partea angajatorului lor”, declară Resmeriţă.
