Fiecare părinte ar trebui să ştie ce învaţă copilul lui la ora de religie. Dacă ne-am informa cu toţii, măcar din când în când, controversele privind utilitatea acestei discipline nici măcar nu şi-ar mai avea rostul. Ne-am da seama, la timp, că nu devine copilul olimpic în matematică, fizică şi limbi moderne, dacă nimeni nu-şi face timp să-l înveţe cum să fie bun, tolerant, cinstit şi cum să-şi ajute semenii, atunci când e nevoie de el. Or, toate aceste aspecte care ţin de suflet şi de formarea caracterului se învaţă, în şcoală, la ora de religie! Evident, pe lângă aceste noţiuni de bază, ora le aduce copiilor şi informaţii culturale complexe, care să-i ajute să cunoască şi să înţeleagă lumea în care trăim. Vorbim despre o singură oră de religie pe săptămână, parte a trunchiului comun, dar care contează foarte mult. Iată ce ne-au spus, despre orele pe care le susţin, două dintre cele mai experimentate profesoare de religie din Galaţi.
Întâi înveţi, apoi aplici. Abia după ce faci bine, înţelegi!
Profesoara Viorica Popa, de la Colegiul Naţional "Mihail Kogălniceanu", predă religie de 14 ani. Spune că misiunea profesorului nu e tocmai uşoară, dat fiind faptul că nu întotdeauna societatea noastră e receptivă la valorile ortodoxe. Dacă, totuşi, hotărăşti să te implici şi să dai totul ca să reuşeşti să modelezi caracterul unui tânăr, nu te laşi înfrânt până nu reuşeşti.
„Trebuie menţionat faptul că există, practic, două etape ale educaţiei. Mai întâi, vorbim despre însuşirea unor cunoştinţe teoretice, care te ajută să identifici realităţile spiritualităţii noastre, adică despre învăţătură şi transmiterea ei, în sensul tradiţional. Acestei etape îi urmează aceea a trăirii învăţăturii, cum se numeşte ea în ortodoxie. Vorbim aici, concret, despre voluntariat. Ajutând bătrâni sau oameni cu nevoi speciale, elevii ajung să pună în practică noţiunile pe care le-au învăţat la oră. Iar faptul că ai ocazia să aplici ceea ce ai învăţat este unul dintre cele mai frumoase aspecte ale orei de religie. E foarte plăcut să vezi cum un tânăr devine mai puţin suspicios în raport cu valorile morale ortodoxe, după ce află, din propria experienţă, că te simţi bine atunci când ajuţi. Sigur, e important ca elevul să aibă informaţia necesară legată de tradiţia creştină. Important mi se pare, însă, şi să îşi însuşească valorile creştine pe care i le prezentăm. Vreau ca elevul meu să nu mintă, să nu fure şi să-şi asume responsabilităţile care îi revin. Toate fac parte din moralitatea pe care ne dorim să le-o transmitem copiilor", spune profesorul Viorica Popa.
"Contează ce lăsăm prin educaţie!"
Profesoara Bianca Şaigău predă religie de 18 ani, iar de anul trecut este şi director la Şcoala Gimnazială Nr. 7. Parcursul său profesional demonstrează clar că un profesor de religie poate obţine rezultate atât în plan didactic, cât şi managerial. „Ne concentrăm, la oră, pe aplicarea valorilor esenţiale, care, per total, vor defini caracterul elevului. Nu poţi spera să ajungi să-i iubeşti pe oameni - ceea ce îşi doreşte un bun creştin - dacă nu înţelegi, mai întâi, ce înseamnă morala. Cât de frumoasă ar fi societatea noastră dacă, aşa cum încercăm să explicăm la ora de religie, am şti să îi înţelegem şi să îi iubim pe ceilalţi? Per total, eu cred că noi, profesorii de religie, nu schimbăm lumea. Ne facem treaba aici, la catedre, unde este nevoie de noi. Per total, însă, lumea are de câştigat pentru că în şcoli se predă religie. Sigur, uneori dificultăţile te pot demoraliza, chiar dacă eşti profesor cu experienţă. Dar te ridici repede, pentru că îţi dai seama că e prea puţin important cât de greu îţi este ţie astăzi. Contează ce reuşeşti să laşi în urmă, ce fel vor fi mâine copiii pe care îi ai astăzi la clasă" spune profesoara Bianca Şaigău.
N-ar trebui să uităm nicio clipă că un profesor de religie nu se formează uşor. „Înainte de toate, e nevoie să ai formaţie academică. Apoi, după absolvire, n-aş spune că ai doar o meserie. Sună de parcă ar fi prea puţin. Îţi trebuie vocaţie ca să poţi preda religia şi foarte, foarte multă dăruire. Ce mi se pare mie cel mai greu, în activitatea didactică? Aş spune că, uneori, lipsa de răbdare a tinerilor îngreunează lucrurile. Pe mulţi dintre ei îi interesează ce se întâmplă aici şi acum. E lumea în care trăim, ştiu, dar totuşi ar trebui să ne găsim timpul necesar ca să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieţii. Degeaba stăpâneşti ştiinţe şi ai cunoştinţe excepţionale, dacă nu ştii să te porţi în societate ca un om. Chiar dacă profesorul de religie nu poate face minuni la oră, îi poate învăţa pe elevi ce înseamnă moralitatea", conchide directorul Şcolii Nr. 7.
Ţineţi legătura cu profesorul!
Sfatul nostru pentru părinţi: ţineţi legătura cu profesorii de religie ai copiilor dumneavoastră şi veţi înţelege, pe deplin, că niciodată un cadru didactic format într-o şcoală teologică cu tradiţie nu vă va îndruma copilul decât spre o stare de echilibru, care să îi permită să facă în viaţă propriile alegeri.
Ce conţine programa
La alcătuirea programei şi stabilirea metodologiei predării religiei lucrează profesori şi metodişti experimentaţi. Rezultatul muncii specialiştilor este un conţinut divers, care îi oferă elevului posibilitatea de a învăţa despre ortodoxie, artă şi cultură.
Spre exemplu, în clasa a III-a, elevul va afla, printre altele, ce sunt Sfintele Taine, va învăţa despre Moise şi Solomon, va afla că "Tatăl nostru" este un model de rugăciune. Nu în ultimul rând, va afla despre părţile componente ale bisericii şi despre obiecte de cult. Există şi o listă de lecturi suplimentare, din care fac parte scrieri ale lui Alexandru Vlahuţă şi Vasile Voiculescu. De asemenea, există sugestii pentru un repertoriu de cântece care ar putea fi audiate.
La clasa a IX-a, cantitatea de informaţii este mult mai consistentă. Deja elevul îşi însuşeşte aspecte legate de explicaţia mistico-simbolică a Sfintelor Slujbe şi despre datoria pe care o are faţă de aproapele său şi faţă de patria sa. Pe lista de lecturi suplimentare propuse se găsesc opere precum "Quo Vadis?" a lui Henryk Sienkiewicz. Pe lista de audiţii sunt nouă titluri de compoziţii, printre care "Oda Bucuriei" de Beethoven şi Simfonia nr. 6 în Si minor, “Patetica”, de Ceaikovski.
La clasa a XII-a, programa prevede ca elevul să poată elabora lucrări referitoare la diferite aspecte din învătura creştin-ortodoxă, printre care raportul dintre har şi libertate. Pe lista de lecturi suplimentare propuse se numără Tratatul de Istorie a Religiilor scris de Mircea Eliade şi "Jurnalul fericirii", de Nicolae Steihardt, "Între Dumnezeu şi neamul meu" a lui Petre Ţuţea şi alte 21 de titluri semnificative. La audiţii, regăsim "Rapsodia Română" a lui George Enescu şi W. A. Mozart, “Lacrymosa”, în "Recviem".
Ce legi reglementează predarea religiei
Că viaţă spirituală ortodoxă a existat în ţara noastră şi sub opresiunea comunistă o dovedeşte faptul că, după căderea regimului totalitar, în 1989, ora de religie a fost reintrodusă în şcoli. Spre comparaţie, cehilor le-a trebuit un deceniu pentru a reveni la tradiţia de a le face copiilor educaţie religioasă.
Iată cum a evoluat, în linii mari, cadrul legislativ care reglementează predarea religiei în şcolile şi liceele gălăţene:
11 septembrie 1990 - Se introduce educaţia moral-religioasă în învăţământul primar şi gimnazial. Se studiază o oră la fiecare două săptămâni, iar aprecierea rezultatelor elevilor se face prin calificative.
1 februarie 1991 - Ora de educaţie moral-civică devine săptămânală, facultativ.
8 decembrie 1991 - Constituţia prevede, pe lângă libertatea învăţământului religios, faptul că "în şcolile de stat, învăţământul este organizat şi garantat prin lege".
17 august 1993 - La cererea Patriarhiei, educaţia moral-religioasă devine religie, iar evaluarea elevilor se face prin note.
24 iulie 1995 - În învăţământul primar, religia este obligatorie, în cel gimnazial este facultativă, iar în învăţământul liceal şi profesional e facultativă.
1997 - Religia e introdusă în învăţământul liceal, începând cu anul 1998-1999 cu statut obligatoriu la nivel instituţional, dar cu libertatea elevului de a alege.
30 iulie 1999 - Religia devine partea a trunchiului comun.
11 aprilie 2001 - Ministerul Educaţiei include şi prevederea potrivit căreia, la cererea părintelui sau tutorelui legal, elevul poate să nu frecventeze ora de religie, dar trebuie să aleagă altă oră din cele opţionale.
16 martie 2009 - În noua lege a învăţământului, religia rămâne în trunchiul comun, cu posibilitatea părintelui de a solicita ca elevul să nu ia parte la oră.
2010 - După ce se discutase pe un proiect al Legii Educaţiei care nu asigură religiei decât un statut incert, se adoptă o lege care îi menţine orei statutul pe care îl avea. Religia face parte, în continuare, din trunchiul comun. Un elev major poate refuza, în scris, să participe la ora de religie, iar în cazul unuia minor o astfel de solicitare trebuie făcută de părinte sau tutorele legal.
