Urăsc definitiv manualele de istorie. Urăsc organic faptul că se trece nonşalant peste cuvântul ”război”. Urăsc slugile inepte ce-şi arogă merite false şi îşi agaţă medalii pe costum, uitând că au lăsat în urmă milioane de coşciuge şi cimitire splendide în care crucile se aşează simetric.
În manualele şcolare nu se discută la rece despre efecte, despre dramele prin care trec familiile. Războaiele sunt doar fapte de vitejie, sunt ziduri de apărare pe care flutură steaguri, acte de eroism ce bombează piepturi şi cresc pensiile unor înalţi funcţionari de stat. Luptele există în cărţi doar ca deplasări epice de trupe şi tranşee săpate, romantic, sub clar de lună. Asasinii morali ce trasează destine din birouri ne sunt prezentaţi drept strategi ai neamului, iar cei ce scuipă gloanţe pe front devin, vai, doar simpli executanţi fără vină. Războiul e moarte. Am devenit o specie dementă. Bombele produc cadavre. Mitraliera împrăştie foame şi mizerie, ca şi terorismul din zilele noastre. E linia finală. Armele deplasează milioane de oameni ce trec disperaţi dintr-o ţară în alta, căutând o pâine şi o sticlă cu apă. Nu fac apologia fenomenului migraţiei şi nu iau astăzi refugiaţii să-i strâng la piept, nu e vorba despre asta. Ci despre felul în care suntem îndoctrinaţi din faşă: luaţi orice manual de istorie din lume şi veţi vedea că cititorii sunt întotdeauna victime, nu invers. Ni se inoculează ura şi setea de sânge inamic. Astfel, cei din jurul nostru devin automat criminali. Prin spălare de creier. Pentru că au avut ceva cu noi, mereu ne-au dorit pământul, bogăţiile, femeile şi mărul din pom. Dacă vom continua să înghiţim conflicte pe nemestecate - unguri/români, americani/mexicani, marocani/spanioli - vinovaţii nu trebuie căutaţi în afară, ci în noi înşine. În proasta înţelegere a realităţii, în faptul că unii, puţini ca număr, trăiesc extrem de bine pe seama minţilor înguste ale celor mulţi. Avem în permanenţă nevoie de justificarea actelor sângeroase la care suntem martori. Şi căutăm cauzele: fabricanţii de arme ce vor piaţă de desfacere, laşitatea şefilor de state, fanatismul religios, noua hartă a lumii sau pur şi simplu pofta de a-l domina pe cel de lângă tine. Ştim, dar cu toate astea continuăm să participăm la măcelul reciproc pe care ni-l organizează mai-marii momentului.
Atât timp cât ne vom creşte copiii învăţându-i că se pot apăra cu arma şi că democraţia se împrăştie pe ţeava tancului, vom scoate din şcoli doar generaţii nesigure, naive, îndoctrinate furibund, ce se vor înfrunta ideologic toată viaţa. Unii se vor considera eroi, alţii vor fi veşnic victime. Adulţii, cei care mai au şi altceva în cap decât rumeguş, trebuie să aducă şi alte concepte în procesul de educaţie. Pentru că războiul, atât de glorios în cărţi, nu este la urma urmei decât o tehnică de împrăştiere a sângelui pe pereţi. Mai avem totuşi şanse, acum, când aud voci ce molfăie ”apocalipsa” în gingii: să începem să ne privim cu toţii ca oameni, ca fiinţe. Nu ca agresori din faşă. Manualul de istorie trebuie transformat la nivel global, dacă tot ne place să visăm la o altă pace de o mie de ani. El nu mai trebuie să fie o sursă de infecţie doctrinară, ci pur şi simplu trebuie să devină un jurnal al speciei umane. Al crimelor noastre din care nu am învăţat până astăzi nimic. paulgabor.com
Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
