Incitaţi de sugestiile unor cititori la bursa subiectelor, de pe www.viata-libera.ro, ne-am dus să vedem de-aproape ce şi mai ales cum se mai vinde în talcioc. Sincer, am rămas surprinşi să constatăm nu doar că cititorii noştri au dreptate, dar nemulţumirea lor e mult prea mică la cât de crudă e realitatea.
Locuri puţine pe lângă „rezervate”
Intrarea în talcioc se face la cinci dimineaţa, conform orarului afişat. Doar că, la ora aceea, trei sferturi din locuri sunt ocupate. Şi nu atât de maşini aliniate frumos, perpendicular pe alei, cum le-ar sta bine în târg, la vânzare. Pe majoritatea locurilor stau maşini puse de-a latul, eventual la peste un metru distanţă, dar insuficient ca să mai încapă alt autovehicul între ele. Iar acolo unde nu sunt maşini, sunt lanţuri prinse în ţăruşi de metal.
Deja, după ora 8:00, încep să se blocheze aleile. Practic, dacă ai intrat cu maşina la mai mult de 20 de metri de poartă, n-o mai poţi scoate de acolo. Încep şi primele certuri, mulţi cerând acces măcar la locurile „rezervate” din fund, că la cele din preajma porţii nu îndrăzneşte nimeni să facă glas.
„Asfaltangiii” talciocului au rezervare
Pe administratorul târgului, Ovidiu Puescu, l-am găsit în mijlocul unei „dezbateri” aprinse pornite, evident, de la maşini parcate ca să ţină locuri ocupate. Novici într-ale vânzării de autoturisme second-hand se făceau că nu pricep preempţiunea de care se bucură veteranii. „Locurile astea sunt ale celor care au turnat beton aici, fiindcă vin în fiecare duminică şi nu pot să stea în noroi să-şi vândă maşinile”, ne spune cu seninătate administratorul. Are aceeaşi mimică impasibilă şi când îl întrebăm pe ce bază li s-a dat voie unor particulari să investească pe domeniul public, în baza cărei licitaţii, cu ce autorizaţie de construcţie... „Oamenii ăştia vând maşini de ani de zile, de dinainte de a fi talcioc aici, sunt clienţii noştri vechi”, ne spune. Unii dintre cei vizaţi ne încercuiesc şi privesc neîncrezători semnele nostree de întrebare, inclusiv cele referitoare la statutul lor: vânzători ocazionali sau „afacerişti” în domeniul auto second-hand? „Suntem persoane fizice autorizate”, ne spune unul mai cu tupeu. Şi aşa mai învăţăm o chestie, că talciocul e un târg pe bani publici, dar unde unii sunt mai egali decât alţii...
Trei locuri la cinci lei pe noapte?
Deşi ştiam că încă nu s-au decis tarife pentru vânzătorii care vor să-şi lase maşinile peste noapte, administratorul ne spune că cei ce şi-au lăsat maşini de cu seară plătesc cinci lei în plus. Îi arătăm două furgoane care ţin şase locuri ocupate. Într-unul din ele se văd pe banchetă două bilete de 10 lei şi altele de altă culoare, asemănătoare cu cele pentru vizitatori.
„Ei, se scuză Ovidiu Puescu, a plătit pentru cele două maşini şi pentru celelalte plăteşte când le bagă pe poartă, că am vorbit eu cu el, e cu ele la spălătorie”. Este deja ora 10 şi-l invităm pe administrator să meargă cu noi la bufetul unde se servesc mici, să vedem dacă putem mânca azi şi plăti mâine...
Unul din locurile împrejmuite cu lanţ, suficient să încapă trei maşini nu s-a ocupat toată ziua. L-am întrebat pe administrator cum îl cheamă pe abonat şi cât a plătit pentru rezervare. Nu ne-a răspuns. Şi nici când l-am întrebat ce trebuie să facem ca să betonăm şi noi vreo două sute de locuri, să le avem rezervate.
Cum în fundul talciocului zăpada ocupa vreo şase locuri, l-am întrebat pe administrator dacă n-ar putea s-o dea la o parte, să nu mai stea oamenii cu maşinile pe alei blocate. Ne-a răspuns că n-are bani de utilaj, că nu i-au fost aprobate. I-am cerut 20 de lei şi-o lopată să-l scăpăm de ea cam în 40 de minute. Nu ne-a dat. Se adunase lumea ca la urs şi probabil că n-avea bani mărunţi la dumnealui...
* * *
În episodul de mâine vă spunem câţi bani aduce talciocul municipalităţii. Şi cât credem noi că produce de fapt, aşa cum l-am măsurat cu atenţie din ochi şi obiectiv. Totodată, veţi afla şi cât de prezente sunt curăţenia, dar şi legea şi ordinea. Şi cine e şmecher, că am aflat şi asta...
