* Gospodărire Urbană n-are nicio tresărire * Cifrele vorbesc de la sine Târgul până la nas * Vecin cu talciocul = sinistrat *
În episoadele trecute, am încercat să zugrăvim talciocul aşa cum este. Brambureală pentru publicul larg, locuri rezervate şi betonate pentru cei aleşi pe sprânceană, nepăsare în administrare, încasări incerte şi domnia şmecherilor, inclusiv dincoace de poartă. Talciocul ar trebui să reprezinte un minim de comerţ civilizat pentru orice cetăţean şi o sursă de venit semnificativă pentru municipalitate.
Dar să vedem ce părere au cei ce răspund pentru buna lui funcţionare şi cum ne afectează pe noi, cetăţenii, realitatea din teren.
Gospodărire Urbană nu vede nimic anormal
Contactat de noi, directorul Eduard Grosu n-a văzut nimic neobişnuit în faptul că unii şi-au făcut rezervare pe spaţiile comerciale la care ar trebui existe acces democratic.
„Şi care-i problema? ne-a luat scurt directorul firmei Gospodărire Urbană a Consiliului Local Galaţi. Nu-i nimeni scutit de nicio taxă, dacă nu ni s-au dat bani să facem investiţii, nici nu puteam să lăsăm oamenii să stea în noroi cu maşinile. Cine a vrut să contribuie cu o pietruire sau o betonare a fost lăsat s-o facă. Oricine vrea să vină, poate să vină. Şi pe dumneavoastră, dacă vreţi, vă las să vă amenajaţi spaţiul”.
Nu, mulţumim. Mai degrabă nişte cifre de încasări, să vedem cum arată contabilitatea. Şi le-am primit, prompt, nu-i vorbă, dar difereau faţă de ce am văzut noi pe teren.
Talciocul în cifre şi realităţi
Sâmbăta trecută au intrat în talcioc 282 de autovehicule şi au fost închiriate opt tarabe. Duminică au fost 329 de autovehicule şi s-au închiriat 10 tarabe. Faţă de cele 422 de maşini numărate de noi la ora 9, diferenţa e cam de-un sfert. Probabil că ne-au ieşit nouă cu două-trei în plus.
Pentru un exerciţiu şi din partea dumneavoastră, vă rugăm să număraţi tarabele din fotografie. Şi oricine a fost duminică în talcioc ştie că ceea ce se vede acolo e doar un rând din cele trei. Ca să nu mai vorbim de multitudinea de „standuri de vânzare” încropite direct pe pământ, ca la târgul sătesc, de cele cu pneuri uzate sau reşapate, de măsuţele cu produse aduse prin micul trafic de frontieră, de vânzătoarele de seminţe, etc.
Aşadar, ce rost mai are să menţionăm faptul că în talcioc, din contabilitatea Gospodărire Urbană, reiese că au intrat în week-end 3.121 de persoane, dacă la autovehicule şi tarabe nu iese? Oricine a fost măcar o dată în târg ştie că intră cel puţin o persoană la cinci secunde şi plăteşti la fiecare intrare. Avem deci toate motivele să credem că realitatea la vizitatori a fost, de fapt, aproape dublă.
Talciocul din curtea blocului
Cei care locuiesc în preajma acestui târg, organizat într-un mod total nefericit de municipalitate, au toate motivele să se plângă. Ne mirăm că oamenii ăia mai plătesc şi taxă de habitat şi impozite la fel ca noi toţi, fără să crâcnească.
Talciocul se extinde mult în interiorul cartierului Micro 39C. Cale de două parcări şi jumătate de stradă, numai lucruri de vânzare întinse pe trotuare, maşini expuse la vânzare. Nici vorbă de locuri de parcare riverane centurii. Mizerie şi poluare fonică începând de la cinci dimineaţa, nici n-are rost să mai spunem că sigur îi apucă nervii pe cititorii noştri care locuiesc acolo.
Am fost şi marţi, să nu fi dat cu piatra aiurea când de fapt talciocul nu este folosit ca parcare permanentă pentru anumite „exponate”. Din păcate, am avut dreptate, se vede în fotografia făcută peste gard. Domnule administrator, ne scuzaţi - n-am venit doar când eraţi!
* * *
S-ar părea că există totuşi o salvare. Profitând de faptul că a fost aprobată o investiţie considerabilă pentru modernizarea talciocului, edilul-şef ar vrea să facă totuşi o schimbare radicală. Şi nu e singur în demersul lui. Mâine vă vom relata soluţia, greu de aplicat însă acum, la final de mandat.
