Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (IV)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă, începe să nu mai pară normală atmosfera matinală a cetăţii. Fiindcă, în faţa celui care a spus "Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni", pe o bancă, doi cretini şi o cretină fumează, beau, scuipă şi urlă "Drumurile noastre..." de se aude până-n Giurgiuleşti. Masculii au ochii roşii, au nasurile coapte, au meclele buhăite, au creierii făcăluiţi de satisfacţie şi inteligenţă. Şi, bineînţeles, printre mărturisirile şi convingerile lui Dan Spătaru, schilodite sub loviturile dicţiei/contradicţiei cestor nesimţiţi umpluţi cu bere şi rachiu, jurul se umple şi se infestează cu "buruienile" scoase şi zvârlite din vocabularul rânced al bacalaureaţilor săriţi de pe fix. Sunt îmbrăcaţi în "ţoale" scămoşate multicolore. Desigur, nu se poate altfel, poartă şlapi şi cabluri vârâte-n pavilioanele auditive. Şi, tot desigur, îl înjură pe-un trecător bătrân, care-i întreabă dacă-s întârziaţi mintal ori dacă-s scăpaţi de la Vârlezi. Femela-i băgată-n blugi jerpeliţi şi în tricou pe care citesc "NO COMMENT". Dă din cutiuţa craniană înainte şi înapoi, după cum iese ritmul hămăielii din timbrul mârlanilor afumaţi. Şi dă şi din mâinile-i silfide. Şi dă şi din buricu-i prins în belciuge. Şi are şi ochii duşi în fundul cutiuţei de mai sus. Sărmana, cred că are o acută şi o nimicitoare lipsă de calciu, cred că şi-a răsfrânt sănătatea cu insomniile examenelor, cu grijile curente, cu perspectivele foarte limpezi când stai şi te bălăbăneşti şi te bălăngăneşti şi zbieri cu doi împuţiţi pe bancă, în faţa celui care a zis "Ai noştri tineri la Paris învaţă/ La gât cravatei cum se leagă nodul,/ Apoi ni vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă!"... Mă mănâncă spinarea şi încerc să le atrag atenţia că deranjează, că-i sub "demnitatea" lor acest comportament. "Normal", liderul tristului şi gălăgiosului grupaj stupid se ridică, se clatină... şi-mi aruncă: "Dispari, ghiujule, că te sfărâm!"... N-am de ales. Plec în mare grabă. Din urmă, să mă înveţe minte, liderul trimite după mine rafale lungi şi substanţiale de cuvinte contondente, salive studiate vârtos şi omologate în laboratoarele scârbei contemporane!... Nu?... Din urmă, din cu totul şi cu totul altă urmă, îl aud pe Fiodor Mihailovici Dostoievski: "Urât mai trăiţi, domnilor!"...

Citit 2137 ori Ultima modificare Miercuri, 27 August 2014 16:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.