Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna aceea sigură şi albă începe să nu mai moară niciodată!
Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tău! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că vede izvorul în care plânge zâna desperării! el îmi spune să nu beau şi să nu intru în păcat! el se face că nu râde şi-mi zice că nu există pădure de salcâmi cu flori negre, că numai zânele nu sunt albe, că numai zânele pot să nu mai trăiască niciodată!
Iată-le...ele sunt! două puncte de vedere! al tău şi al meu! fără de care nu se poate! şi nici o iertare! şi chiar auzim cum asfinţeşte luna definitiv şi cum îngerii trec (pentru totdeauna) dincolo de cer!
Iată-mă...eu sunt! eu sunt punctul tău de vedere! eu sunt orizontul tău! eu sunt cel fără de care nu se poate! şi nimeni nu poate fi în locul meu!
Oare chiar sunt? cine-ţi garantează că sunt? dacă doar ţi se pare că sunt? dacă sunt o păcăleală a cestui/celui Univers pus pe glume?
Iată-te...tu eşti! tu eşti punctul meu de vedere! tu eşti orizontul meu! tu eşti cea fără de care nu se poate! şi nimeni nu poate fi în locul tău!
Oare chiar eşti! cine-mi garantează că eşti? dacă numai mi se pare că eşti? dacă eşti o păcăleală a cestui/celui Univers pus pe şotii?
Iat-o...ea este! ea este (zâna alcătuită din) punctele noastre de vedere! oare chiar este? cine ne garantează că este (la) orizontul nostru? dacă-i numai o iluzie? dacă suntem (dimpreună) doar un vis al celui/cestui Necunoscut visător, inexorabil şi nesimţit?
Iată...numai astfel moartea devine imposibilă, inexorabilă şi nesimţită şi fixă! numai astfel poate să nu vină! numai tăcerea aceea din pădurea de salcâmi cu flori negre mai poate să se facă îndurare şi dangăt de lumină!
Iată...acesta este! el este punctul meu de vedere la plecare, punctul meu de vedere la sosire: "Oare cine eşti tu? oare cine sunt eu?/...(aşteptare şi dor ca o pasăre lungă).../ Hades numără flori, deghizat în Orfeu.../ ce spectacol infam într-o lacrimă ciungă!"...Sigur că da?...Nu?
