* Aproape jumătate dintre victimele traficului de persoane înregistrate într-un an la Galaţi sunt sclave sexuale ademenite cu promisiuni de plăceri şi viaţă uşoară * În aproape 50 la sută din cazuri, tinerele abia au terminat opt clase şi au fost lipsite de afecţiunea şi educaţia părinţilor
Atracţia către cea mai veche meserie din lume este un fenomen care afectează un segment extrem de vulnerabil al societăţii gălăţene, pe fondul general al unui context economic şi social foarte dificil, de natură să altereze valorile şi să producă bani negri (dar mulţi!), ce ajung în buzunarele celor care fac din racolarea victimelor afaceri profitabile. Naivitatea specifică vârstelor fragede, lipsa educaţiei din familie, dezinteresul pentru şcoală, pofta de bani câştigaţi uşor, dorinţa de independenţă şi nu în ultimul rând anturajul sunt premizele care fac extrem de facilă atragerea tinerelor de condiţie medie şi joasă către această pantă.
"Damă de companie", nu centuristă!
Din conştiinţa copilelor sau tinerelor abia trecute de pragul majoratului se şterge imaginea prostituatei amărâte care face autostopul pe marginea drumului şi se înlocuieşte cu imaginea unei „prinţese”. Maşini, toalete de lux, hoteluri de multe stele sau, de ce nu, un apartament discret unde să îşi practice în tihnă „meseria” şi mai ales bani fac parte din arsenalul cu care traficanţii îşi momesc victimele.
Unele ajung, după luni sau ani, să realizeze că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi încearcă să scape. Altele, ajung să se mulţumească şi cu mai puţin şi nu le mai pasă dacă clienţii visaţi nu sunt aleşi pe sprânceană, ori dacă banii pe care îi produc nu ajung în buzunarele lor decât în procente extrem de mici. Şi cea mai bună dovadă o constituie faptul că din cele 40 de victime ale traficului de persoane raportate în 2013 la nivelul judeţului Galaţi, 33 au refuzat să fie asistate şi reintegrate prin sistemul de protecţie ori să se întoarcă în familii.
Tinerele de la ţară, victime sigure
Deşi cei care lucrează în domeniul prevenirii traficului de persoane spun că a scăzut uşor numărul victimelor provenite din mediul rural, totuşi această zonă rămâne o pepinieră de unde sunt racolate cele mai multe „maşini de bani”, indiferent că e vorba de prostituţie, muncă silnică, cerşetorie sau altă formă de exploatare.
Cele mai vulnerabile sunt femeile, în procent de 77 la sută, multe dintre acestea ajungând să se vândă, la propriu, pentru plăcerile sexuale ale străinilor. Îngrijorător este faptul că doar puţin peste jumătate dintre victime erau majore la momentul în care au fost racolate, dar şi faptul că, într-un procent similar, cei care le-au convins că prestarea de „servicii” pe bani garantează succesul în viaţă erau cunoştinţe, prieteni sau persoane în care aveau o oarecare încredere. În traducere liberă, fetişcane care abia au terminat opt clase şi lipsite de perspective, neatrase de ideea alegerii unei profesii serioase, au dat curs propunerilor venite de la vreo vecină care ”s-a ajuns” prin Italia ori de la vreun iubit apărut intempestiv pe uliţe şi au luat drumul străinătăţii cu gânduri de înavuţire.
Cum se iese din cercul vicios
Victimele traficului de persoane, indiferent că este vorba de prostituţie, obligare la muncă, cerşetorie sau la comiterea de alte infracţiuni aducătoare de venituri au o şansă de a scăpa de cei care le exploatează, cu o singură condiţie: să vrea. A vrea este primul pas spre a cere ajutor şi a urma paşii necesari desprinderii de cercul vicios, de existenţa pe care au avut-o până la cel moment şi a depune eforturi ca să o apuce pe un drum total diferit de cel urmat până la acel moment.
„Victimele traficului de persoane au dreptul de a beneficia de o perioadă de recuperare şi reflecţie de 90 de zile, pentru a evita influenţa traficanţilor sau pentru a lua o decizie privind cooperarea cu autorităţile competente. Totodată, victima are dreptul la protecţie şi asistenţă specială fizică, juridică şi socială, acordate în raport de gen şi vârstă, la protecţia vieţii private şi identităţii, la recuperare fizică, psihologică şi socială”, explică scms. Ionel Mereuţă, coordonatorul Centrului Regional Galaţi al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.
La cerere, victimele pot solicita cazare într-un centru specializat şi cel mai important este faptul că pot beneficia, atunci când situaţia o impune, de programul de protecţie a martorilor. Şi chiar funcţionează, ne asigură autorităţile, mai ales în cazul în care persoana abuzată decide să facă plângere penală sau să ceară despăgubiri civile de la traficant.
„Persoanele care au calitatea de victimă pot cere statutul de martor ameninţat sau vulnerabil în condiţiile legii, iar după atribuirea unuia dintre aceste statuturi, dreptul la protecţia datelor de identificare, a protecţiei fizice şi alte categorii de drepturi prevăzute de Codul de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii 682/2002 privind protecţia martorilor”, completează scms. Mereuţă.
Poţi câştiga descurajând traficul de persoane
Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane desfăşoară în această perioadă o amplă campanie de prevenire a traficului, care se va derula pe mai multe etape şi va viza segmente diferite de populaţie. Un punct al campaniei, deschis tuturor, este un concurs de eseuri în care fiecare participant este invitat să scrie o lucrare de circa o pagină în care să detalieze motivele pentru care nu ar recurge la serviciile unei persoane traficate, fie ea prostituată, muncitor sau din altă categorie. Detalii despre condiţiile de participare la concurs pot fi consultate pe pagina de Facebook a Centrului Regional Galaţi, respectiv anitp.galati.
