Nimic nu-i acu mai frumos cum atunci...
(se vede în cifre, se vede-n cuvinte,
s-aude în vreme, s-aude în timp,
în trup şi în suflet)... am fost înainte,
dar nu m-am citit pe răboj, pe caiet,
pe jos şi pe sus, pe un colţ de-aşteptare...
şi cred că e bine să plec înapoi,
în clipa aceea cu literă mare,
în clipa aceea rămasă totem,
rămasă altar şi răspuns la-ntrebare,
pe dealul cu flori şi nimicuri de câmp,
sub cerul cu „am” şi cu „ai” şi cu „are”!
În clipa aceea cu „supra” şi „sub”
nimic nu se pierde... (nici nu se câştigă)...
şi totul stă-n centrul aceluiaşi punct
străpuns cu sfială şi milă şi frică!
În clipa aceea cu minus la fel,
cu plus tot la fel şi cu margini rotunde...
în clipa aceea-i „acolo” şi-„atunci”
cu steauă în spate, cu steauă în frunte!...
Şi-am fost înainte... dar nu (m)-am aflat...
(viteza luminii stătuse-n mişcare)...
şi cred că e bine să plec înapoi,
în clipa aceea cu literă mare!
