Lăsaţi cuvintele să vină la mine! (rugă... în memoria lui Gheorghe Tudosescu, fie-i ţărâna uşoară)

Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Vă rog foarte frumos şi mult, din toată suflarea vă rog:

nu bateţi câmpii, nu rupeţi florile, nu călcaţi pe iarbă,

nu blestemaţi zăpada şi ploaia,

nu azvârliţi păsări şi păpuşi la gunoi...

lăsaţi cuvintele să vină la mine...

am să le pun să mă încolţească, să mă înflorească,

să mă lege şi să mă crească şi să mă culeagă

şi să mă mănânce crud... ori să mă fiarbă!

Lăsaţi cuvintele să vină la mine

şi o să vedeţi cum (se) vor înmuguri, (se) vor înflori

şi (se) vor lega pentru trupul şi sufletul dumneavoastră,

şi nu le veţi uita niciodată, le veţi crede nemuritoare...!

De asta vă rog să fiţi atenţi, să fiţi foarte atenţi

şi să ascultaţi şi să pricepeţi ce vă spun:

eu sunt proprietatea cuvintelor... şi nu am nici o scăpare!

Citit 8660 ori Ultima modificare Vineri, 24 Martie 2017 15:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.