INTERVIU-EVENIMENT cu PERFORMERUL începutului de an din sportul gălăţean, pugilistul Cristian CIOCAN, pretendent la centura de campion mondial

Scris de  Sâmbătă, 11 Februarie 2017 00:00
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)


Pecheanul Cristian Ciocan l-a învins în weekendul trecut prin KO tehnic în runda a şaptea, la Londra, pe David Price, fost număr 5 în ierarhia mondială WBO, păstrîndu-şi centura de campion european, după ce în runda a cincea fusese trimis la podea. De asemenea, cu această victorie este foarte aproape de a fi desemnat challenger obligatoriu la titlul mondial al categoriei grea. A fost a doua astfel de şansă, iar acum nu a mai ratat-o, după ce în 2015 pierdea, tot la Londra, în faţa lui Tyson Fury, devenit ulterior campion mondial. La întoarcerea acasă, a reacţionat fără eschivă propunerii noastre de a-l intervieva.  


- Felicitări Cristi, ne-ai oferit un meci superb. Răsturnări de situaţie şi final fericit, cum le-ai trăit în ring?
- Mulţumesc pentru felicitări. Da, a fost un meci destul de greu, ne aşteptam să fie aşa. Am vrut, eu şi echipa mea, să mergem acolo să arătăm lumii că putem boxa la nivel înalt, oriunde. Da, un meci cu răsturnări de situaţii, în repriza a cincea m-a pus jos, iar într-a şaptea am terminat eu cu el. Cred că am arătat lumii că am inimă şi pot ajunge la titlul mondial.

„Am arătat că am şi barba tare”


- Cum a fost când te-a pus la podea? Erai peste el, îl băgaseşi în corzi şi deodată... A fost norocos sau altceva?
- M-a surprins. Îl „călăream”, eram peste el, dar acesta este boxul mai ales la categoria grea, un pumn şi se poate termina totul, dar important e că am trecut cu bine. Ne-am pregătit bine, iar asta şi-a spus cuvântul. Dacă nu eram aşa de bine pregătit, nu cred că mă mai ridicam din pumnul acela. Am arătat că pot, că am şi barba tare. A fost un adversar destul de dificil. Nu este venit de pe stradă, este un boxer bine cotat, destul de periculos, dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu muncă multă iată că l-am învins.

„L-am lovit cam prea mult”


- Decizia arbitrului de a opri meciul mi s-a părut un pic cam târzie. Ai lovit mult în acele serii până să oprească meciul, parcă tot sperau într-o minune, să-şi revină. Ai simţit acolo ostilitatea arbitrilor?
- Cred că ştiţi prea bine ce se întâmplă în Anglia. Când mergi să boxezi acolo, dacă nu câştigi prin KO, nu câştigi niciodată. Aşa a fost mereu. Da, mi s-a părut că l-a oprit prea târziu, dar eu mi-am făcut meseria, nu puteam să risc nimic. Cred că trebuia oprit mai devreme, dar ei au hotărât aşa. L-am lovit cam prea mult, dar asta a fost alegerea lor, nu a mea.

- Ca privitor, am avut senzaţia în runda a şasea că eraţi epuizaţi fizic amândoi. Explică-ne cum a fost de fapt, cum te simţeai în momentele acelea şi cum simţeai adversarul?
- Cred că s-a şi văzut cât de mulţi pumni ne-am împărţit, iar la o categorie atât de mare, pumnii nu sunt aşa de uşori. Eram obosit, dar cred că pregătirea pe care am avut-o a fost un plus. Eram obosiţi amândoi şi asta a amplificat ideea de meci „care pe care”.

- Totuşi, într-a şaptea, parcă ai redevenit relativ proaspăt, din punct de vedere fizic...
- Aşa a şi fost. Asta mi-a fost tactica, ne programasem, eu şi antrenorii, să îl obosesc în primele reprize. Să-l plimbăm, să-l obosim şi după să dăm drumul la treabă, ceea ce am şi făcut.

„În toamnă, meci pentru titlu”


- Ce urmează pentru tine?
- Deocamdată vreau să uit puţin de antrenamente, să mă relaxez, să îmi petrec timpul cu familia, cu prietenii. Dar nu mult timp, pentru că trebuie să stăm în antrenamente, căci urmează un meci destul de mare, sper să fie unul pentru titlu, posibil prin toamnă. Până atunci, mă gândesc să mai am un meci, ca să mă ţin în formă. Noi nu mai avem timp de pauză lungă, trebuie să fim tot timpul în antrenamente, în caz de primim şansa de a boxa pentru titlu, să fim oricând pregătiţi.

- Cât de mare consideri că este această şansă? Versiunea WBO este cea mai accesibilă pentru tine?
- Deocamdată da, este un culoar unde suntem cel mai aproape. Sunt în primii cinci (n.r. - locul 4) la versiunea asta, dar deocamdată nu ştiu nimic concret. Joseph Parker este campionul, va fi un meci între Parker şi Hughie Fury, vărul lui Tyson Fury, iar după meciul acesta (n.r. – 1 aprilie) o să se decidă care va fi următorul pas. Cred că sunt şanse să lupt cu învingătorul dintre ei.  

- După victoria în faţă lui David Price ai urcat în Top 10, la aproape toate versiunile. Cât de mult înseamnă acest lucru pentru viitorul carierei tale?
- Acum sunt numărul 8 mondial într-un clasament general, al tuturor versiunilor. La categoria grea suntem 1.200 de boxeri, cred că este un pas destul de mare pentru mine, este o onoare să pot fi între primii 10 boxeri din lume. Învingându-l pe David, într-adevăr am intrat în top 10 la fiecare versiune şi mi-am deschis culoar accesibil la toate. Dar, deocamdată, cea mai scurtă cale pentru un meci pentru centura mondială este la WBO.

- Indiferent cine ar câştiga, Parker sau Fury, tu ar trebui să devii challengerul obligatoriu?
- Da. Dar deocamdată să aibă ei acest meci şi după vom şti mai multe.

- Ai fost primul boxer român care a câştigat în Marea Britanie un meci cu miză importantă. Te-ai întoarce acolo pentru un meci cu Fury, Hughie sau Tyson?
- Mă duc oriunde mi se cere, niciodată nu am fost boxerul care să spună „gata, nu boxez acolo”. Mi-am încercat şansa oriunde am fost cerut să boxez. În Anglia se fac nişte gale extraordinare, cu drag m-aş duce înapoi, dar deocamdată aşteptăm rezultatul meciului din aprilie.

„Suntem Străjerii Moldovei”


- Explică-ne, te rog, şi povestea steagului cu care ai intrat în ring, am văzut ceva controverse pe o reţea de socializare.
- Multă lume a crezut că am intrat cu steagul Republicii Moldova. Nici vorbă, este steagul nostru, al României, dar pe el aveam emblema Pechei: un cap de bour, simbolul Moldovei noastre, deasupra scria Pechea. Ne spunem Străjerii Moldovei, la fel ca mai toţi suporterii gălăţeni, de la box până fotbal. Totdeauna am fost şi sunt mândru că sunt român, nu puteam intra cu alt steag.

- Am auzit că ai primit felicitări de la nume mari ale boxului profesionist. Ne poţi oferi ceva detalii?
- Toată lumea m-a felicitat. În primul rând a fost vorba de Lennox Lewis, o legendă a boxului şi pentru mine a fost o foarte mare onoare. Nu mi-am închipuit că este atât de modest în sensul bun al cuvântului, un tip foarte ok, chiar am rămas cu o impresie foarte plăcută. A mai fost Andre Ward, dar la fel de mult au contat pentru mine şi felicitările venite din România, toţi campionii noştri mi-au trimis mesaje. Nu este aşa de uşor să boxezi pe terenul adversarului şi să câştigi într-un aşa mod şi ţin să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi. Au fost foarte mulţi români la meci. Întotdeauna au venit, la fel a fost şi când am boxat în Hamburg şi mă bucur că sunt alături de mine.

- Văd că ai probleme la gleznă, le-ai simţit şi în ring?
- Am avut ceva probleme înainte, în perioada sparringului, dar nu am vorbit public despre asta. Am mers, am strâns din dinţi şi mi-am făcut treaba. Este o mică luxaţie, bine că nu s-a întâmplat să o resimt în timpul meciului.

„Sigur va câştiga şi Luci”


- Maestrul Felix Păun, antrenorul tău, este pe punctul de a ajunge cu doi pugilişti, pe care el i-a format, în postura de a lupta pentru titlul mondial, tu şi Lucian Bute. Ce înseamnă asta pentru Pechea şi ce crezi despre viitorul meci al lui Bute?
- Maestrul a fost pentru noi îndrumător, el ne-a pus mănuşile în mâini, sper să putem lucra în continuare împreună şi să reuşim noi performanţe mari. Luci o să aibă un meci, acum, în februarie, cu siguranţă o să câştige. Este foarte bine pregătit, este mai experimentat decât adversarul lui. Sunt sigur că o să câştige, chiar dacă în box totul e pe pumni şi se poate întâmpla orice.

- Mulţumesc pentru timpul acordat şi baftă maximă în drumul de a-ţi vedea visul împlinit, centura mondială adusă la Pechea.
- Să fie! Mulţumesc şi eu tuturor gălăţenilor pentru susţinere.

Citit 4423 ori Ultima modificare Marți, 14 Februarie 2017 01:18

2 comentarii