leana Schipor este omul care, prin denunţul făcut la DNA, a adus în spaţiul public o poveste penală legată de funcţia de prefect ocupată vremelnic de un om care acum este inculpat. Interviul a fost luat înainte de eliberarea lui Emanoil Bocăneanu, omul care a scos-o din anonimatul în care-şi făcea munca. Astăzi, ea este "denunţătoarea", însă are versiunea ei legată de istoria în care a fost angrenată.
- Cine este Ileana Schipor?
- Am 41 de ani şi lucrez în DJEP (Direcţia Judeţeană pentru Evidenţa Persoanei - n.a.) chiar de la înfiinţarea instituţiei, din aprilie 2005, sunt şef al Serviciului de Stare Civilă.
- Cum a fost prima întâlnire cu Emanoil Bocăneanu şi ce impresie v-a lăsat atunci?
- El a venit ca director executiv pe 1 noiembrie 2009. L-am privit cu suspiciune, având în vedere că am avut momente foarte dificile cu fosta directoare.
- Cum a evoluat relaţia dumneavoastră profesională cu Bocăneanu?
- O relaţie ca între şef şi subaltern, cu suişuri şi coborâşuri, dar nu foarte grave, pentru că nu ne deranjam. Dumnealui avea biroul la etajul patru, eu eram la parter, erau săptămâni întregi când nu ne vedeam. Sunam, lucrările se semnau, nu am avut probleme.
- Cum s-a ajuns la povestea care a ieşit în spaţiul public odată cu percheziţiile DNA de la Prefectură?
- Totul a început în mai 2012, când practic m-a obligat să preiau conducerea instituţiei. Nu am fost sprijinită să fiu numită în funcţia de director, ca să pot să renunţ la cea de şef de serviciu, şi să reprezint instituţia. Practic, am făcut cumul de funcţii. Era important pentru mine să nu-mi pierd credibilitatea în faţa colegilor mei din tot judeţul şi din ţară, pentru că munca mea este foarte solicitantă şi importantă.
- De ce spuneţi că aţi fost obligată să-i preluaţi funcţia?
- Am fost obligată. Dumnealui a emis o dispoziţie, cred că prin 2011, prin care eu îl înlocuiam în perioada absenţei sale din instituţie. De chestia asta, şi dumnealui, şi cei din Consiliul Judeţului s-au legat atunci când l-am înlocuit. Nu era legal, pentru că Bocăneanu era detaşat ca prefect, nu era în concediu de odihnă sau medical, aşa cum suna dispoziţia. Mă rog, am trecut peste asta, am îndurat umilinţe pe care nu pot să vi le descriu. Zece luni de zile nu am primit indemnizaţie de conducere, eram retribuită ca şef de serviciu, dar trebuia să mă asigur că instituţia funcţionează.
- De ce dorea cu atâta ardoare să fie înlocuit doar de dumneavoastră? Avea mai multă încredere în dumneavoastră? Aveaţi o relaţie specială?
- Avea încredere în mine. Problema dumnealui nu era că nu aş face faţă. Nu de asta s-a temut. A contat că nu-mi doresc funcţia, că eram de bună credinţă. În 2012, se ştia că se va întoarce pe funcţie. În 2013, deja nu-şi mai dorea asta. Aşa am ajuns ca, în februarie 2013, să fiu numită pe funcţie până la revenirea lui, dar el visa să plece în altă parte.
- Este adevărat că Emanoil Bocăneanu, în perioada când era prefect, conducea de fapt DJEP?
- Da. Ce a fost de Evidenţă şi Stare Civilă erau atribuţiile mele, dar ce a ţinut de resurse umane, de angajări, de transferuri, inclusiv statul de funcţii, toate au fost modificate în biroul dumnealui. Dacă am îndrăznit să mă opun, spre exemplu, unui transfer al unui funcţionar, am început să primesc telefoane de ameninţare, de jigniri...
- De la cine? De la Bocăneanu?
- Nu doar de la dumnealui, ci şi de la alte persoane sus-puse.
- Dintr-un partid sau dintr-o instituţie publică?
- Dintr-o instituţie publică. Mi s-a spus: „Cucoană, nu eşti factor de decizie, eu m-am înţeles cu prefectul”. Lucrurile astea nu-mi produceau o stare de bine.
- În ce fel se materializa acest control al dumnealui asupra instituţiei? Făcea şedinţe cu angajaţii?
- Îl ajutau colegii mei. Dădea telefon şi ei se duceau acolo, la dumnealui, la Prefectură.
- Dădea sarcini de serviciu?
- N-avea cum să dea, dar colegii mei se duceau acolo şi el mă suna: „Bă, fă asta, că de asta te-am lăsat acolo”.
- S-a vorbit despre faptul că în trecut aţi fost o apropiată a lui Bocăneanu, că aţi fost prieteni, că aţi fost mâna lui dreaptă. Sunt adevărate sau false aceste afirmaţii?
- Niciodată nu am fost o apropiată a lui, întotdeauna am făcut totul sub presiune, cu teama de a nu-mi pierde locul de muncă. Prieteni, nici poveste de aşa ceva. Întotdeauna, când nu făceam ceva, îmi spunea: „Nu faci, am ac de cojocul tău. Ai să vezi tu!!”. Aşa a fost şi când era director, dar atunci răspundea pentru că semna. După ce a plecat ca prefect şi eu eram la DJEP, tot ce se făcea se făcea pe semnătura mea. În faţa legii, eu răspundeam. Am încercat să vorbesc cu dumnealui omeneşte, şi nu doar cu dumnealui. Am mers şi pe la alte uşi din Consiliul Judeţean şi le-am spus la ce presiuni sunt supusă, toată lumea ridica din umeri şi spunea: „Este prefect, nu avem ce să-i facem!” După mintea mea, nu este normal să spui aşa ceva. Cineva trebuia să ia măsuri. S-a vorbit foarte mult că am vrut eu să mă răzbun. Pe ce să mă răzbun? Eu mi-am apărat pielea, m-am apărat pe mine, pentru că tot ce mă punea să fac, în ultima vreme, era de natură penală şi singura persoană care răspundea era Schipor. Relaţia pe care am avut-o nu a fost niciodată una apropiată, a fost una strict şef - subaltern şi m-a preferat pentru că nu-i vânam funcţia. Eram un om pe care se baza şi îi eram loială. Eram un bun executant, până la un punct. A tras de timp ca să nu fiu numită, pentru că în această chestie dumnealui decidea. Când m-a numit, m-a chemat în birou şi mi-a spus: „Am avut grijă, te-am numit. De azi înainte nu-mi ieşi în presă, nu te duci la Consiliul Judeţean, nu te duci niciunde, nimeni nu trebuie să te cunoască. Îi ai pe ofiţerii tăi de Stare civilă, ai munca ta, ai semnat şi atât. Nimeni nu trebuie să te cunoască”. Şi a trebuit să mă execut. Cred că imediat după numire am spus că-mi dau demisia şi mi-a spus că: „Dacă-ţi dai demisia, ai şi plecat din Galaţi”. Aşa s-a lucrat la DJEP.
- Erau şi alte persoane, din politică sau din administraţia publică, care au intervenit alături de dumnealui?
- Nu, asta nu aş putea să spun. Toată lumea, la momentul arestării lui Bocăneanu, a spus atunci că PSD-ul a făcut-o. Nu. Este vorba doar despre bagajul genetic al unei persoane şi atât. Eu refuz să cred că cineva l-a pus să facă aşa ceva. Eu refuz să cred că oamenii ăia ştiau ceva din ce face el.
- Ce a declanşat luarea deciziei de a merge la DNA?
- Mi-a cerut să angajez pe cineva. Nici măcar nu au fost discreţi. Acea doamnă, când a venit să-şi depună dosarul, urla pe toate holurile că postul este al ei. S-au făcut comentarii peste tot că directoarea execută, că face. Şi pentru ce toate astea? Nu-i datoram nimic nici lui, nici altora. Nu aveam de ce să fac aşa ceva. Am crezut că o să ne înţelegem. L-am sunat, i-am citit din comentariul acela (de pe site-ul "Vieţii libere", n.a.), în care tot ce se spunea despre aranjarea concursului era adevărat. Nu am vrut să fac rău, am sperat că va înţelege şi că va amâna momentul. Când i-am citit acel comentariu, nu pot să vă spun cum a reacţionat şi ce a spus, avea un vocabular foarte agresiv, vulgar. I-am spus: „Aveţi grijă, că nu mă opresc aici”. „Stai liniştită că mulţi vor să mă bage pe mine în puşcărie, dar ai să pici şi tu odată cu mine”. Şi atunci am realizat că avea dreptate. Picam cu el sau poate numai eu. Eu urma să semnez, el putea să spună că nu mi-a pus pistolul la frunte ca să semnez. Şi atunci am ştiut ce trebuie să fac. De câte ori îi spuneam "Şef, nu te gândeşti că fac puşcărie", îmi răspundea "Nu se ia nici dracu' de tine cât sunt eu prefect!" Îmi mai spunea că, dacă o să fiu drăguţă cu dumnealui, în momentul în care va ajunge la Bucureşti, va avea grijă de mine, să fiu definitiv pe postul de director.
- I-aţi spus că veţi schimba subiectele la concurs?
- Da. De aici a pornit scandalul cu el. M-a făcut nebună. Avea o obsesie cu nebunia asta. Unul din membrii comisiei avea probleme medicale, a stat vreo trei zile în concediu, am prelungit un pic termenul examenului, l-am chemat pe preşedintele comisiei şi i-am spus: "Cine ştie, acela trebuie să ia". Nu a luat nimeni.
- Când aţi mers la DNA, înainte sau după acel comentariu?
- După acel comentariu, am mers la DNA. Eram conştientă că nu o să vină nimeni să mă felicite pentru asta şi să-mi aducă flori, deşi am făcut un lucru normal. Mie mi se pare că am luat o decizie corectă. Venim la muncă, suntem plătiţi din bani publici şi atât. Nu trebuie să ne cumpărăm lucruri personale, cabină de duş, laptopuri şi multe altele sau dacă ţi le iei, ţi le iei tu şi ţi le asumi. A fost o decizie greu de luat, cea mai importantă pentru mine. Ştiam la ce mă expun şi ce mă aşteaptă.
- De ce credeţi că a ajuns să vă comande moartea?
- Pentru că am fost singura persoană care l-am înfruntat şi lucrul acesta n-o să-l uite şi niciodată nu o să mă ierte. De altfel, spunea întotdeauna că este un rău şi un răzbunător. El visa că va ajunge preşedintele României, ori eu i-am frânt aripile. Nu ştiu ce mă va aştepta când va fi liber, pentru că este capabil să facă lucrul acesta, deşi multă lume spune că mă alint. Dar nu, eu ştiu cu cine am de-a face.
- S-a vorbit şi despre faptul că Bocăneanu ar fi luat această decizie din cauza informaţiilor pe care le-aţi deţine şi care ar putea arunca în aer lumea politică. Cât adevăr există aici?
- Nu. La el este o chestie de răzbunare personală. Ce informaţii să deţin eu? Eu ştiam ce face Bocăneanu. Nu cred că cineva din PSD Galaţi ştia ce face Bocăneanu cu mine. Mi-am informat şefii din Consiliul Judeţean referitor la tensiunile care existau în DJEP, dar în alte părţi sau la PSD nu m-am dus, nefiind de-a lor.
- S-a vorbit şi despre faptul că ex-prefectul ar fi fost cercetat şi pentru fraudarea alegerilor. Ştiţi ceva?
- Nu am cunoştinţă de aşa ceva. Şi oricum listele electorale, vorbim de alegerile din 2012, nu stau la DJEP. În 2012, acestea erau generate de Baza Judeţeană de Administrare a Bazelor de Date, noi nu aveam nicio treabă, nu aveam astfel de liste.
- Ce aţi simţit în momentul în care a fost eliberat, în decembrie 2013?
- Teamă. Ştiam că este susţinut în continuare în Consiliul Judeţului şi că nu avea voie să ia contact cu martorii, dar tot îmi era teamă.
- Dar în momentul în care a fost arestat din nou pentru că a mers în Brăila ce aţi simţit?
- Am aflat de la televizor şi nu se poate descrie în cuvinte ce am simţit. Am fost şocată. Eram pregătită să-mi pierd locul de muncă, dar ca să ajungă până aici nu am crezut, cu atât mai mult cu cât nu mi-am simţit viaţa pusă în pericol. Mi-ar fi plăcut să ştiu dinainte şi să nu aflu de la televizor. A fost cumplit. Familia mea a fost în stare de şoc.
- Aveţi sau aţi avut vreo apartenenţă politică?
- Nu, nu am avut şi nu am nicio apartenenţă politică. În tinereţe, am cochetat cu PNL, dar nu am făcut politică, nu am făcut nimic pentru niciun partid, niciun fel de serviciu.
- Ce vă supără în instituţie?
- Că suntem conduşi politic şi nu suntem lăsaţi să ne facem treaba, ca instituţie publică. Tot timpul se fac presiuni. Nu pot să vă spun ce trăiesc eu zi de zi la muncă.
- Ce vă doare cel mai mult?
- Pentru mine este important să am conştiinţa curată. Reputaţia? Este problema fiecăruia ce crede despre mine. Eu am avut grijă să am conştiinţa curată, dar doare! Ştiu că am incomodat teribil şi nu am să plec din DJEP, pentru că nu am făcut nimic de care să-mi fie ruşine. Pentru mine este foarte bine că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, pentru că am putut să văd cine este lângă mine şi cine nu. Acum am învăţat să nu mai aştept nimic de la nimeni, ca să nu mai fiu dezamăgită.
CITEŞTE ŞI: Conducerea Consiliului Judeţului recunoaşte că a încheiat ilegal un contract de asistenţă juridică
