Codul penal defineşte abandonul de familie ca fiind fapta persoanei care, deşi are obligaţia legală de întreţinere faţă de o altă persoană, o părăseşte, o alungă sau o lasă fără ajutor, expunând-o unor suferinţe fizice sau morale.
De asemenea, săvârşeşte infracţiunea de abandon de familie persoana care, cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte obligaţia de întreţinere stabilită de lege sau nu plăteşte, timp de 3 luni, pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea persoanei îndreptăţite.
Potrivit Codului penal, constituie infracţiune de abandon de familie şi neexecutarea, cu rea-credinţă, de către persoana condamnată a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
Faptele de abandon de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Acţiunea penală pentru infracţiunea de abandon de familie se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În cazul în care inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile înainte de terminarea urmăririi penale, fapta nu se mai pedepseşte.
Pe de altă parte, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa de judecată poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Citeşte şi: BREVIAR JURIDIC/ Divorţul pe cale notarială