Ordinul de protecţie este o hotărâre judecătorească civilă emisă în regim de urgenţă, prin care sunt luate măsuri de siguranţă imediate pentru protejarea integrităţii fizice şi psihice a victimei unui act de violenţă în familie.
Actul normativ care reglementează procedura emiterii ordinului de protecţie este Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (republicată la 24 martie 2014). Această lege prevede că persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru de familie poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să dispună provizoriu una sau mai multe măsuri (obligaţii sau interdicţii).
Măsurile pe care le poate lua instanţa de judecată sunt următoarele:
- evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
- limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune, atunci când aceasta poate fi partajată, încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
- interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima;
- obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
- încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;
- suportarea de către agresor a chiriei şi a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de rămâne în locuinţa familială.
De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Mai citiţi şi: BREVIAR JURIDIC/ Cererea reconvenţională
