Procedura specială privind cererile cu valoare redusă poate fi aplicată în soluţionarea unor litigii a căror valoare nu depăşeşte suma de 10.000 de lei la data sesizării instanţei de judecată. Această sumă cuprinde doar valoarea obligaţiei principale (debitul principal), fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii.
Codul de procedură civilă precizează în mod explicit că procedura privind cererile cu valoare redusă nu se poate folosi în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ce priveşte angajarea răspunderii statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
De asemenea, această procedură specială nu se aplică nici cererilor referitoare la: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie, moştenire, insolvenţă, asigurări sociale şi dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele ce au ca obiect plata unei sume de bani, arbitraj şi atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă are un caracter facultativ, în sensul că reclamantul are posibilitatea să aleagă între această procedură specială şi procedura generală (de drept comun).
În cazul în care optează pentru procedura specială, reclamantul sau reprezentantul acestuia trebuie să sesizeze instanţa de judecată prin completarea unui formular - tip de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă prin mijloacele de comunicare prevăzute de lege.
Competenţa de soluţionare a cererilor cu valoare redusă aparţine întotdeauna, în primă instanţă, judecătoriei, iar stabilirea competenţei teritoriale a acestei instanţe se face potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Formularul de cerere a fost aprobat prin ordin al ministrului Justiţiei şi conţine rubrici cu privire la identificarea părţilor din litigiu (nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, sediu, CNP etc.), valoarea pretenţiei, indicarea probelor şi alte elemente necesare soluţionării cauzei.
De menţionat că formularul de cerere cuprinde şi instrucţiuni (explicaţii) detaliate privind modul în care trebuie completat. Odată cu formularul de cerere, reclamantul trebuie să depună ori să trimită instanţei de judecată şi copii de pe înscrisurile propuse pentru dovedirea cererii. Aceste copii trebuie să fie certificate de reclamant pentru conformitate cu originalul.
Toate înscrisurile vor fi depuse la dosar în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, plus un exemplar pentru instanţa de judecată.
Totodată, la formularul de cerere se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Codul de procedură civilă prevede că atunci când informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa de judecată va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare.
În acest scop, instanţa de judecată comunică reclamantului un formular-tip pentru a-i da posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul de cerere în termenul indicat de instanţă, sub sancţiunea anulării cererii.
În situaţia în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit, instanţa de judecată va proceda la anularea cererii, printr-o încheiere care poate fi atacată cu cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Taxa judiciară de timbru pentru cererile cu valoare redusă este în cuantum de 50 de lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 de lei, şi de 200 de lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte suma de 2.000 de lei.
De precizat că sunt şi cazuri în care, potrivit legii, cererile cu valoare redusă sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru (ex., cererea formulată de asociaţia de proprietari pentru plata cheltuielilor de întreţinere).
