BREVIAR JURIDIC/ Divorţul prin procedură notarială

BREVIAR JURIDIC/ Divorţul prin procedură notarială
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Spre deosebire de divorţul pe cale administrativă (în faţa ofiţerului de stare civilă), divorţul consensual prin procedură notarială este admisibil şi în situaţia în care soţii au copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi. Codul civil prevede că pentru desfacerea căsătoriei pe cale notarială trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

- ambii soţi să îşi exprime consimţământul în sensul desfacerii căsătoriei;

- niciunul dintre soţi să nu fie pus  sub interdicţie judecătorească;

- să nu fie formulată anterior o altă cerere de divorţ în faţa instanţei de judecată, a ofiţerului de stare civilă sau chiar a altui notar public;

- să existe acordul soţilor privind numele de familie pe care să îl poarte după divorţ;

- în cazul existenţei copiilor minori, soţii să se înţeleagă cu privire la următoarele aspecte: exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei copiilor minori după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare copil, precum şi stabilirea  contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare ale copiilor.

Competenţa soluţionării cererii de divorţ aparţine notarului public din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima locuinţă comună în care au convieţuit soţii.

Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi în faţa notarului public. Această cerere se poate depune la notarul public şi prin mandatar împuternicit cu procură autentică. Ulterior, însă, soţii sunt obligaţi să se prezinte personal în faţa notarului public pentru exprimarea consimţământului privind desfacerea căsătoriei.

Prin urmare, la termenul fixat pentru desfacerea căsătoriei şi a eliberării certificatului de divorţ, soţii nu vor putea fi reprezentaţi prin mandatar.

Cererea de divorţ trebuie să cuprindă declaraţia soţilor că au sau nu copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, precum şi învoiala acestora referitoare la numele de familie pe care îl va purta fiecare soţ după divorţ.

La cerere se vor anexa fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor şi de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori, precum şi dovada ultimei locuinţe comune. Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până  la eliberarea certificatului de divorţ.

După înregistrarea cererii în registrul de divorţuri, notarul public acordă soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile calendaristice pentru eventuala retragere a cererii.

Totodată, în cazul divorţului în care există copii minori, notarul public solicită autorităţii tutelare  din cadrul primăriei să efectueze o anchetă psihosocială la domiciliul soţilor privind modul de întreţinere, creştere şi educare al minorilor. După primirea raportului de anchetă psihosocială, notarul public fixează un termen pentru audierea minorilor care au împlinit vârsta de 10 ani. Această audiere se face în prezenţa ambilor părinţi. La expirarea termenului de 30 de zile, soţii trebuie să se prezinte personal la notarul public. Dacă aceştia stăruie în divorţ şi sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, notarul public admite cererea printr-o încheiere în baza căreia, ulterior, emite certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune în acesta despre vreo culpă a soţilor.

Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în următoarele cazuri:

- unul dintre soţi este pus sub interdicţie judecătorească sau nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;

- la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi, personal sau prin mandatar cu procură autentică, iar soţul prezent insistă să fie înregistrată cererea;

- unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;

- soţii nu se înţeleg cu privire la numele pe care să îl poarte după divorţ;

- unul dintre soţi se prezintă la notarul public în termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai vrea să divorţeze;

- după expirarea termenului de 30 de zile, soţii nu se prezintă în faţa notarului public şi nici nu au formulat o cerere de amânare;

- căsătoria a fost desfăcută de către o altă autoritate sau soţii se împacă, ori îşi retrag cererea de divorţ.

De asemenea, notarul public respinge cererea de divorţ şi în următoarele situaţii:

- soţii nu se înţeleg cu privire la  obligaţiile pe care le au cu privire la minori;

- din raportul de anchetă psihosocială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti nu este în interesul copiilor;

- copilul ascultat nu este de acord cu modul în care părinţii s-au înţeles cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau stabilirea locuinţei.

Împotriva încheierii prin care notarul public a respins cererea de divorţ nu există cale de atac, dar soţii pot sesiza instanţa de judecată cu cererea de divorţ pentru a se dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.

Costurile procedurii divorţului pe cale notarială se stabilesc potrivit Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiţiei.

Citit 2983 ori Ultima modificare Luni, 27 Iunie 2016 21:18