Codul civil prevede în mod expres că părinţii au obligaţia de a contribui la întreţinerea copilului lor devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
În caz de neînţelegere între părinţi şi copilul major aflat în continuarea studiilor, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de către instanţa de judecată.
Copilul major beneficiază de întreţinere din partea părinţilor dacă îşi continuă studiile, indiferent de forma de pregătire (teoretică sau practică), şi, de asemenea, indiferent dacă instituţia de învăţământ (liceală, universitară, etc.) este de stat sau particulară, însă numai până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
În situaţia în care copilul major are venituri suficiente pentru întreținerea sa, părinţii nu vor putea fi obligaţi la plata întreţinerii. Numai în cazul în care aceste venituri sunt insuficiente, părinţii vor fi obligaţi la întreţinere în completarea veniturilor obţinute de copilul major. Prin urmare, în măsura în care copilul major aflat în continuarea studiilor desfăşoară şi o activitate din care obţine venituri, are bursă ori bunuri obţinute cu orice alt titlu, instanţa de judecată ţine seama de această împrejurare când soluţionează cererea de obligare la întreţinere.
Obligația de întreţinere le revine ambilor părinţi, chiar dacă sunt separaţi în fapt sau divorţaţi.
Cuantumul întreţinerii datorate de părinte copilului major se stabileşte potrivit Codului civil, ţinându-se seama de nevoia solicitantului şi mijloacele materiale ale persoanei ce urmează a fi obligată, precum şi în funcţie de numărul copiilor îndreptăţiţi la întreţinere. Astfel, întreţinerea datorată de părinte, se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. Acest cuantum prevăzut de lege poate fi depăşit numai în cazul în care persoana obligată este de acord şi nu sunt afectate interesele legitime ale altor persoane îndreptăţite la întreţinere.
De menţionat că, potrivit Codului civil, cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea cuvenită altor persoane, în condiţiile legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat. În cazul în care sunt doi sau mai mulţi copii, obligaţia de întreţinere se stabileşte pentru fiecare copil în parte.
De regulă, întreţinerea se stabileşte începând cu data la care a fost solicitată, adică de la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Aceasta poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară, în situaţia în care introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa celui ce urmează să fie obligat la întreţinere (pârâtul). În cazul în care pârâtul consimte, întreţinerea poate fi acordată de la o dată anterioară înregistrării cererii de chemare în judecată.
Acţiunea civilă pentru stabilirea obligaţiei de întreţinere formulată de copilul major aflat în continuarea studiilor se soluţionează de judecătorie. Competenţa teritorială a judecătoriei este alternativă. Astfel, reclamantul poate opta să introducă cererea de chemare în judecată fie la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, fie la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.
