Curatela este mijlocul juridic de ocrotire temporară a persoanei fizice, aflată în anumite situaţii speciale prevăzute de lege, care o împiedică să exercite singură drepturile şi să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare.
Curatela este de două feluri: propriu-zisă şi specială.
Curatela propriu-zisă se instituie pentru ocrotirea unei persoane majore care, deşi capabilă (are discernământ), se află în imposibilitate de a se îngriji de persoana şi de bunurile sale.
Principalele cazuri în care se poate institui curatela propriu – zisă sunt enumerate expres de Codul civil, şi anume :
- dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, persoana respectivă, deşi capabilă, nu poate, personal să-şi administreze bunurile ori să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant sau un administrator;
- în situaţia în care, din cauza bolii sau din alte motive, persoana nu poate (personal ori prin reprezentant) să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare este urgentă;
- când persoana este obligată să lipsească o perioadă îndelungată de la domiciliu sau a dispărut fără să existe informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar ori un administrator general.
Curatela se poate institui la cererea persoanei care urmează să fie reprezentată, a soţului său, a rudelor sau a persoanelor obligate să înştiinţeze instanţa de tutelă (judecătoria). Numirea curatorului se face de către instanţa de tutelă, care apreciază, în funcţie de împrejurările concrete, dacă persoana desemnată corespunde intereselor celui faţă de care se instituie măsura de ocrotire.
De precizat că, potrivit legii, curatela se poate institui numai cu consimţământul celui reprezentat, cu excepţia cazurilor în care consimţământul nu poate fi exprimat.
Curatela specială se instituie pentru ocrotirea pe o perioadă scurtă a unui incapabil minor sau a unei persoane pusă sub interdicţie şi care, temporar, nu are un reprezentant legal (este lipsită de ocrotire părintească).
Dintre cazurile prevăzute de Codul civil pentru instituirea curatelei minorului menţionăm:
- când se ivesc interese contrare între minor şi ocrotitorul său legal (părinte sau tutore). În acest caz, instanţa de tutelă numeşte un curator special;
- în situaţia în care, din cauza bolii sau din alte motive, tutorele este împiedicat să-şi exercite drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. Şi în acest caz, instanţa de tutelă numeşte un curator special;
- când, pentru motive temeinice, în cadrul procedurii succesorale, notarul public numeşte provizoriu un curator special, care va fi validat sau, după caz, invalidat de către instanţa de tutelă.
De asemenea, până la preluarea funcţiei de către noul tutore, în cazurile de moarte ori de îndepărtare a acestuia, instanţa de tutelă poate numi un curator special. Curatela minorului se instituie de către instanţa de tutelă (judecătoria) în a cărei circumscripţie teritorială minorul îşi are domiciliul sau reşedinţa. Cererea pentru instituirea acestei curatele se poate face de către cel care urmează să fie reprezentat, precum şi de rudele sau persoanele apropiate minorului, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, notarul public etc.
Numirea curatorului se face cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului şi se afişează la sediul instanţei de tutelă şi la primăria în a cărei rază teritorială se află domiciliul celui reprezentat. Curatorul are dreptul să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire. Pentru motive temeinice, acesta poate solicita să fie înlocuit şi înaintea împlinirii termenului de trei ani. Curatela încetează dacă au dispărut cauzele care au determinat instituirea acesteia.
Încetarea curatelei se dispune de instanţa de tutelă la cererea curatorului sau a celui reprezentat, precum şi la solicitarea celor prevăzuţi de Codul civil (persoanele apropiate minorului, serviciul de stare civilă, organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire etc.).
