Legea nr. 217/2003 a apărut ca o necesitate pentru "ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei", întrucât aceasta constituie un obiectiv de interes naţional şi o importantă problemă de sănătate publică.
Violenţa în familie a fost definită de legiuitor drept "orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate". De asemenea, "împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale" constituie o formă de violenţă, care, deşi nu produce suferinţe vizibile, conduce, de cele mai multe ori, la cele mai profunde forme de suferinţe de natură emoţională.
Astfel de experienţe pot fi trăite de femei din orice mediu social, acest tip de abuz putând avea loc în orice cămin, indiferent de gradul de pregătire sau situaţia financiară a partenerilor, fără a ţine cont de vârstă, statut civil, etnie, religie sau statutul socio-economic.
Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme: verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială şi spirituală.
Abuzul fizic reprezintă cea mai cunoscută formă de abuz deoarece aceasta poate avea rezultate vizibile constând în vătămări corporale, care, nu de puţine ori, conduc chiar la punerea în pericol a vieţii persoanei abuzate.
Abuzul emoţional este modalitatea cea mai eficientă de a stabili un dezechilibru de putere într-o relaţie. Deoarece nu poate fi văzută sau definită de către cei din afara relaţiei, acest gen de violenţă se poate perpetua pe o perioadă îndelungată, uneori chiar la nesfârşit. Abuzul emoţional este la fel de dăunător ca şi violenţa fizică, producând pe termen lung pagube emoţionale ireversibile. De cele mai multe ori această formă de abuz implică ameninţări cu abuz sexual şi fizic. În asemenea situaţii devine foarte greu, uneori chiar imposibil, ca femeile care sunt abuzate de către partenerul lor să negocieze o relaţie sexuală egală şi liberă cu acesta.
Abuzul financiar este o formă de violenţă domestică mai rar întâlnită în practică, deoarece este cea mai puţin recunoscută de către victimele abuzurilor. Abuzatorul foloseşte banii ca să îşi controleze partenerul, pentru a câştiga putere şi dominare. Scopul urmărit este de a izola victima într-o stare de dependenţă financiară completă, asigurându-se astfel că aceasta este forţată să aleagă între a rămâne într-o relaţie abuzivă sau a face faţă unei eventuale stări de incertitudine materială.
Cum pot fi protejate victimele abuzurilor, dar şi ce sancţiuni se pot lua împotriva agresorilor puteţi afla săptămâna viitoare, într-un nou material despre acest subiect.
