După primirea cererii de executare silită, executorul judecătoresc dispune prin încheiere înregistrarea acesteia şi începerea procedurii de executare sau, după caz, poate să refuze motivat solicitarea creditorului.
Refuzul executorului judecătoresc se întemeiază numai pe motive referitoare la neîndeplinirea condiţiilor formale de sesizare a instanţei de executare (ex., lipsa semnăturii creditorului, nedepunerea titlului executoriu sau a taxei judiciare de timbru etc.).
Prin urmare, executorul judecătoresc verifică doar dacă cererea de executare cuprinde menţiunile prevăzute de Codul de procedură civilă şi dacă este însoţită de titlul executoriu (în original sau în copie legalizată), de dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum şi de dovada calităţii de reprezentant (când cererea a fost formulată prin reprezentant legal ori convenţional).
Indiferent de soluţia executorului judecătoresc, încheierea acestuia se comunică de îndată creditorului.
În situaţia în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate să formuleze plângere la instanţa de executare.
Termenul pentru formularea acestei plângeri este de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea creditorului. Încheierea prin care instanţa de judecată a soluţionat plângerea se va comunica creditorului.
În cazul respingerii acestei plângeri, creditorul poate să formuleze apel în termen de 10 zile de la comunicare. Dacă plângerea a fost admisă, executorul judecătoresc este obligat să dispună declanşarea procedurii de executare silită.
De precizat că executorul judecătoresc nu poate formula apel împotriva încheierii de admitere a plângerii întrucât nu are calitatea de parte în procedura soluţionării acesteia.
