Donaţia este un act juridic care, sub sancţiunea nulităţii, se încheie doar în formă autentică, donatorul transferând în mod gratuit şi irevocabil către donatar un drept real sau de creanţă. Aceasta se încheie şi îşi produce efectele, de regulă, în timpul vieţii donatorului. Prin această liberalitate, donatorul îşi micşorează patrimoniul fără a urmări să primească ceva în schimb.
După forma voinţei donatorului, donaţiile pot fi: directe, când sunt încheiate în forma autentică, indirecte, când sunt înfăptuite pe calea unui alt act juridic decât donaţia, precum renunţarea la un drept, remiterea de datorie, stipulaţia pentru altul, sau simulate, atunci când sunt încheiate sub aparenţa unui act cu titlu oneros. O formă aparte a donaţiilor este cea a celor făcute viitorilor soţi, sub condiţia încheierii căsătoriei, neîndeplinirea condiţiei făcând donaţia caducă.
Donaţia este un contract cu titlu gratuit prin care donatorul transmite unul sau mai multe drepturi donatarului, fără ca acesta din urmă să se oblige la plata vreunui echivalent. Excepţie face donaţia cu sarcini, caz în care contractul devine oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii.
De principiu, donatarul nu îşi asumă obligaţii faţă de donator, însă acesta are obligaţia de a manifesta recunoştinţă faţă de donator. Obligaţia de recunoştinţă a donatarului este o obligaţie morală şi neîndeplinirea ei nu poate atrage în mod direct sancţiuni juridice decât în cazul în care aceasta îmbracă forma ingratitudinii, caz în care donaţia poate fi revocată. De asemenea, donaţia mai poate fi revocată şi în cazul în care donatarul nu şi-a îndeplinit sarcinile la care s-a obligat.
Există ingratitudine atunci când donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate acestuia sau nu l-a înştiinţat pe acesta atunci când a cunoscut că alţii intenţionează să atenteze la viaţa sa, când donatarul este vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator sau dacă refuză să îi ofere alimente donatorului în cazul în care acesta ajunge în nevoie, însă doar în limita valorii bunului donat.
În cazul revocării donaţiei, donatarul e obligat să restituie bunul în natură, iar când acest lucru nu e posibil e obligat să plătească contravaloarea acestuia.
