Un sec onorabil şi un demisec echilibrat - Cotnari 2014, mai e mult până departe

Un sec onorabil şi un demisec echilibrat - Cotnari 2014, mai e mult până departe
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Fiind într-un magazin Selgros, privind melancolic raftul de vinuri, în căutare de noutăţi, mi-a sărit în ochi "2014" de pe etichetele a două vinuri din gama Selecţie a celor de la Cotnari. Azi nu am chef de maliţie, altfel aş fi pus un titlu gen "Etienne Le Grand presente....", care ar fi produs comentarii "delicioase". Mărturisesc că atunci când mă simt mai deprimat dau click pe "semnul de carte" special făcut către acel text.

Dar nefiind obişnuit să văd vinuri noi de la Cotnari, mi-am zis că i-am ignorat prea multă vreme şi 17,5 lei din buget se vor îndrepta către colosul moldav. În fine, 35 de lei cu totul. Ar trebui să le ajungă câţiva ani.

Vinurile... sunt cam la fel ca acelea de acum şase ani, să zicem. Aceeaşi calitate, aproximativ acelaşi preţ. Ambele sunt "asamblaje" de Frâncuşă, Tămâioasă şi Fetească albă, în proporţii numai de ei ştiute.

Chateau Cotnari 2014 este "sec"-ul gamei, are un nas care începe curat, cu fructe albe, iarbă şi flori, dar continuă cu un iz de drojdie, nu tocmai fină. În gust se va dovedi rustic. Cade cam greu, fiind undeva la confluenţa dintre acrişor şi acru, probabil o aciditate nu prea bine pusă în context. Din acest punct de vedere, pierde ceva la capitolul băubilitate, dar dacă e musai se pot imagina asocieri gastronomice în care avântul "verde" să tempereze nişte peşte neaoş, prăjit sau fript. Alcoolul (13 la sută) este bine temperat - 74 de puncte.

Blanc de Cotnari 2014 este demisec şi indubitabil conţine ceva mai multă Tămâioasă decât rubedenia în sec. Nasul aduce adierile specifice, florale, parfumate, iar gustul e mai bine echilibrat, in ciuda restului de zahăr mai mare, decât termenul de comparaţie. Citric, dulce acrişor, fără a se pretinde o "operă de artă oenologică", precum Chateau, dar se poate bea cu succes. E mai echilibrat, oricum. 12,5 la sută alcool -  79 de puncte.

Frâncuşă 2014

Acesta este un caz unic. Sunt de acord cu fraza finală de pe contraeticheta vinului: "Iubitorii unui vin sec, fructuos şi reconfortant preferă Frâncuşa înaintea celorlalte vinuri din podgorie". Lăsând gluma la o parte, mă îndoiesc că cea încercată de mine, achiziţionată din Carrefour contra a 13 lei, este chiar acea Frâncuşă pe care unii confraţi au încercat-o la Cotnari, ştiut fiind obiceiul nu tocmai cuşer al renumitului producător moldav de a produce şi cantităţi mici, de o calitate mai bună decât "titularul" etichetei cu cocarda tricoloră.

Am avut ocazia să constat pe viu acest fapt, la Premiile de excelenţă vinul.ro 2013, când mi-a trecut prin paharul de degustare un Blanc de Cotnari 2009, care era altceva decât vinul din sticlă de retail. Sigur, poate o fi fost un lot care a evoluat în mod măreţ, cine ştie...

Cat despre Frâncuşă (probabil ştiţi), e un soi considerat autohton, chiar dacă etimologic ar fi unele dubii. Este diferit de sinonimele din ţările din jur (există şi în Serbia o Frâncuşă, dar nu sunt înrudite genetic), testele ADN relevând că se trage din Gouais Blanc, un strămoş al multor varietăţi europene actuale, după cum aflăm de la Jancis Robinson, în lucrarea "Wine Grapes".

Frâncuşa 2014 din gama "Selecţii" este un alb sec onorabil, curat, cu nas frumos, "sensibil", din clasa floral-vegetal, cu discrete fructe albe şi un gust în care aciditatea stăpâneşte, într-o oarecare monotonie, sub forma unei suc de lămâie. Dar, pe ansamblu, avem un vin onest, acid, crocant, cu bună băubilitate, deşi nu e nimic complex sau elevat aici.

Eu unul, la 13 lei, mă declar foarte mulţumit. 12,5 la sută alcool - 80 de puncte.

Date tehnice

Cotnari este o localitate în judeţul Iaşi, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume. Regiunea este cunoscută pentru viile sale, din care iese cel mai renumit vin românesc: Grasă de Cotnari. Viile sunt situate pe versantul estic al Dealului Mare al Hârlăului.

De pe site-ul companiei putem afla mai multe detalii. Compania "Cotnari" este inima podgoriei cu acelaşi nume din anul 1948. Este vorba de peste 1.700 de hectare cu plantaţii de vie şi o armată de specialişti, care lucrează în laboratoarele combinatului sau în vii, pentru obţinerea unor noi soiuri şi a unor noi cupaje de vinuri.

Vinurile de Cotnari sunt obţinute prin limitarea producţiei medii de struguri la hectar la doar 70-80 la sută faţă de celelalte podgorii ale României sau din ţările viticole. Compania păstrează în vinotecă, organizată pe criterii ştiinţifice, cele mai reuşite colecţii, începând din anul 1957.

„Podgoriile sfinte” de la Cotnari, cum le-a numit Dimitrie Cantemir, sunt rodul unei îndeletniciri străvechi viti-vinicole. Din antichitate şi până astăzi, viţa de vie a îmbrăţişat neîntrerupt dealurile molcome ale zonei, profitând din plin de particularităţile acestora.

Podgoria este adăpostită de vânturi şi de curenţii locali reci, perioada mai - septembrie fiind caracterizată de o nebulozitate cu valori reduse, favorizând insolaţia, creşterea strugurilor şi acumularea zahărului. Solurile sunt extrem de favorabile culturii de viţă de vie, cu o textură luto-nisipoasă, bogate în humus şi baze schimbabile.

Din acest motiv, se pare, Grasa de Cotnari nu s-a adaptat în nicio altă podgorie din România sau din lume.

George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.

CITEŞTE ŞI: IDEI ŞI VINURI/ C.A.P.-ul care face Amarone

Citit 3138 ori Ultima modificare Marți, 25 August 2015 15:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.