Misterul celei mai scumpe sticle de vin

Misterul celei mai scumpe sticle de vin
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Sticla de Lafite 1787 a intrat în folclor. Este cea mai scumpă sticlă de vin din lume. S-a vândut în 1985 cu fabuloasa sumă, neegalată până astăzi (pentru o sticlă normală, de 0,75 litri), de 156.000 de dolari. “Fericitul” cumpărător a fost Kip Forbes, băiatul “mogulului” Malcom Forbes. Valoarea enormă a sticlei n-a fost dată atât de conţinut sau de numele producătorului, ci mai ales de inscripţia gravată pe sticlă “Th. J”, indicând, aparent, că sticla i-a aparţinut sau i-a fost destinată lui Thomas Jefferson, al treilea preşedinte american şi autorul Declaraţiei de Independenţă.

Autenticitatea sticlei, deşi confirmată cu destule scrupule şi rezerve, a fost realizată de Michael Broadbent, autoritatea mondială numărul unu în vinuri vechi, şeful departamentului de băuturi al casei de licitaţie Christie’s şi autor a numeroase cărţi de referinţă în domeniu, colaborator “etern” al Decanter, în paginile cărei reviste articolele sale pot fi citite şi astăzi.

A fost sau n-a fost, iată întrebarea? Este sticla autentică, i-a aparţinut cu adevărat lui Thomas Jefersson, vinul mai este băubil, este într-adevăr Lafite din 1787? - iată o serie de mistere care au apărut aproape simultan cu sticla.

Controversă, evident

Benjamin Wallace este cel care s-a încumetat să caute răspunsuri la aceste întrebări, iar rezultatul a fost controversata carte “Billionaire’s Vinegar - The Mistery of the World’s Most Expensive Bottle of Wine”, apărută în toamna anului 2008. Cartea este non-fiction mistery, categorie literară pe care doar americanii o puteau inventa.

Cartea literaturizează portretele personajelor principale, Jefferson, Broadbent, Forbes, Koch sau Sokonin şi doar pesonajul principal şi omniprezent nu este descris decât indirect, prin intermediul celorlalte personaje. Hardy Rodenstock este un mare colecţionar de vinuri german, cel care a pretins că, într-o bună dimineaţă, o echipă de muncitori care demola o clădire dintr-un cartier vechi al Parisului a descoperit un perete fals în spatele căruia se odihneau în perfectă izolare câteva lăzi cu sticle de vin, care au ajuns ulterior în posesia sa. Unde anume au fost găsite, de la cine le-a achiziţionat, câte sticle etc, sunt întrebări al căror răspuns a fost evitat până în ziua de astăzi. Cert este ca s-au vândut sau desfăcut chiar de către Rodenstock (organizator al unor degustări monstruoase - verticale de 150 de ani de Lafite sau Yquem, la care toata floarea cea vestită a vinului a fost invitată: Parker, Jancis Robinson, Broadbent etc.) aproximativ 12 sticle.

Doar o poveste?

N-o să vă povestesc cartea care se citeşte rapid, atât în debutul mustind de istoria Bordeauxului, de unde se pot afla multe chestiuni inedite, cât şi în laborioasa investigaţie de presă. Aflăm că Parker i-a acordat 100 de puncte unui vin pe care însuşi producătorul a spus ca nu l-a produs în acel an, cum de s-au găsit urme de praf radioactiv într-o sticlă de vin din secolul al XVIII-lea şi, mai ales, cât de vanitoşi până la prostie pot fi unii dintre bogaţii planetei (dacă vreunul dintre dvs are o sticlă din secolul al XVIII-lea vă rog să n-o ţineţi vertical, sub un spot luminos!).

În rest, rămâne credulitatea marilor oameni de vin, fără îndoială competenţi şi educaţi, care s-au lăsat târâţi în iluzoria poveste a "sticlelor Jefferson", care a durat vreo 20 de ani.

De altfel, fie că sticla este autentică, fie că nu, marele act de magie întreprins de Rodenstock&Co a fost să convingă lumea că Thomas Jefferson a fost un mare cunoscător de vinuri.

Recomand lectura cărţii cu toată căldura. Nu e plictisitoare, iar autorul nu caută senzaţionalul ieftin, ba chiar dovedeşte resurse narative demne de o cauză mai bună.

George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro

Citit 3384 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Septembrie 2015 13:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.