Potrivit unei arhive secrete care urmează să fie făcută publică, ancheta privind scufundarea Titanicului, în 1912, a fost viciată prin exercitarea influenţei de către elita Francmasoneriei mondiale, astfel încât persoane protejate de acestă grupare să fie declarate nevinovate, a informat mediafax.ro, citând Daily Mail.
Potrivit sursei citate, oamenii din vârful piramidei francmasonice ar fi ascuns de-a lungul timpului dovezi legate de scufundarea celebrului vas Titanic.
Ancheta din 1912, care trebuia să găsească adevăraţii vinovaţi pentru tragedia care a costat 1.500 de vieţi, a exonerat majoritatea persoanelor importante care au fost implicate, inclusiv proprietarii navei de lux, precum şi căpitanul.
Publicarea unei arhive secrete a francmasonilor - ce conţine două milioane de nume de membri din 1733 până în 1923 - relevă amploarea implicării masonice în societatea britanică. Arhiva conţine nume de mari autori, conducători de stat, judecători, personalităţi militare şi episcopi. Experţii cred că această arhivă ar putea conduce la o re-examinare a ultimilor 200 de ani din istoria britanică, dezvăluind scara de influenţă masonică din toate nivelurile societăţii britanice.
Înregistrările urmează să fie publicate online de serviciul de genealogie Ancestry.
În timp ce conexiunile masonice ale lui Sir Winston Churchill, Oscar Wilde, Lord Kitchener, Rudyard Kipling şi Edward VIII sunt cunoscute, înregistrările oferă prima imagine cuprinzătoare a întregii Francmasonerii din ultimii 200 de ani.
Una dintre dezvăluirile care stau să iasă la suprafaţă cât de curând este adevăratul motiv al scufundării Titanicului. Legăturile strânse ale francmasonilor au făcut ca o sesizare a Senatului SUA din acea vreme, care a vizat Consiliul Britanic de Comerţ, spunând că numărul mic de bărci de salvare de pe navă a fost stabilit greşit, să fie trecută cu vederea.
Potrivit sursei citate, ancheta care s-a desfăşurat în Marea Britanie, supravegheată de Lord Mersey, a exonerat Consiliul de Comerţ de orice vină.
John Charles Bigham, Lord Mersey
Lordul Mersey însuşi a fost un francmason de top, o arată înregistrările arhivei recent publicate. El a fost iniţiat în 1881, la Northern Bar Lodge în Londra.
Un alt aspect important în derularea anchetei îl constituie prezenţa numelor a cel puţin doi dintre cei cinci evaluatori experţi în cadrul investigaţiei - John Harvard Biles, un specialist în arhitectură navală, şi Edward Chaston, evaluatorul inginer - aceştia fiind, deasemenea, găsiţi în arhiva masonică. Chiar şi Edward Smith, căpitanul navei Titanic, a fost mason.
Lordul Pirrie, care a fost nu numai preşedinte al şantierului naval Harland and Wolff din Belfast, care a construit Titanicul, dar şi unul dintre directorii societăţii-mamă White Star, apare şi el pe lista francmasonilor.
"Ancheta Titanicului care s-a desfăşurat în Marea Britanie a anului 1912 a fost acum catalogată drept - lapte de var, pentru că i-a exonerat pe majoritatea celor implicaţi. Doar trei pasageri au fost intervievaţi, iar ei au fost toţi de la clasa I", a declarat procurorul britanic Nic Compton.
Arhiva scoate la suprafaţă şi alte mistere ale secolului trecut. Una dintre ipoteze este aceea că Jack Spintecătorul ar fi fost un francmason, şi identitatea sa a fost protejată de colegii săi. Bruce Robinson, directorul şi scenaristul filmului cult "Withnail şi eu", susţine că adevăratul Jack a fost un om pe nume Michael Maybrick. Robinson susţine că toate crimele Spintecătorului au purtat pecetea unui ritual masonic, citând simbolul unui compas sculptat pe faţa unora dintre victimele celebrului asasin.
Adevăratul motiv pentru care s-a scufundat Titanicul
"Au avut un ghinion incredibil!"
Scufundarea Titanicului, în 1912, este un subiect dezbătut încă de mulţi istorici şi oameni de ştiinţă. Unii consideră că a fost vorba de o eroare umană, dar un studiu recent sugerează că explicaţia poate fi alta: a fost pur şi simplu ghinion, a relatat Daily Mail.
În lucrarea intitulată „The iceberg risk in the Titanic year of 1912”, publicată în revista Signifiance, autorii susţin că gheţarul care a dus la scufundarea vaporului nu ar fi trebuit să se afle acolo în mod normal. Gheţarul de mari proporţii s-a deplasat mult spre sud faţă de zona unde ar fi trebuit să se afle, iar această deplasare anormală a fost produsă de condiţii meteo neobişnuite.
Desigur, stresul echipajului în timpul primului voiaj al vaporului şi ambiţia căpitanului (care nu a vrut să reducă viteza, deşi fusese avertizat că în zonă sunt mulţi gheţari) au avut un rol în tragedie, dar apariţia bruscă a gheţarului este cea care a decis soarta pachebotului, deci cazul ar putea fi clasat sub eticheta de „ghinion”.
În anul 1912, când a avut loc tragedia, sistemul de avertizare în privinţa gheţarilor nu era foarte bine pus la punct. Totuşi, în aprilie 1912, navele care au circulat prin Atlantic au raportat un număr foarte mare de gheţari, deci - în acel an - prezenţa acestora a fost mult mai ridicată ca în alte perioade. 1.038 de gheţari mai mari de cinci metri ca lungime la suprafaţa apei au fost raportaţi la sud de paralela de 48 de grade, unde se află de obicei.
În mod normal, pe măsură ce se deplasează spre sud, gheţarii îşi pierd mare parte din dimensiuni. Cu toate acestea, cel de care s-a lovit Titanicul avea o adâncime de 185 de metri şi 125 de metri lungime, deci era foarte mare. Asta pentru că în acel an a fost un front de presiune atmosferică ridicată, care a adus apa rece din Canada peste Atlantic, ducând la coborârea gheţarilor mult spre sud şi totodată a prevenit ruperea şi topirea lor.
