Controversata idee a provocat dintotdeauna emoţii puternice. Multe culturi contemporane condamnă incestul, dar ne întrebăm dacă acest tabu a fost într-adevăr unul constant sau doar specific anumitor epoci şi regiuni.
Adesea se vorbeşte despre universalitatea tabuului, atât relaţiile sexuale cu rudele apropiate, cât şi copiii rezultaţi din acestea supunându-se unui puternic stigmat social. Incestul este însă o temă recurentă atât în literatură, cât şi în cultura populară - e de ajuns să ne gândim la Game of Thrones. Ba mai mult, adesea incestul este reprezentat drept consensual, chiar romantic dacă personajele sunt un frate şi o soră. Cu toate acestea, date fiind articolele recente de prin presa ultimelor săptămâni care relatează diverse cazuri, se creează impresia că relaţiile sexuale intrafamiliale ar fi cumva un fenomen cu totul nou şi că în trecut incestul era complet demonizat şi deci un comportament deviant de care oamenii s-ar fi ferit. Cu toate acestea, categorizarea unor astfel de relaţii drept incest depinde de contextul socio-cultural. În plus, atitudinile faţă de incest tind să fie heteronormative şi discriminatorii pe gen (cu alte cuvinte, relaţia cu o persoană de sex opus ar fi mai acceptabilă, la fel şi atracţia bărbatului faţă de femeie).
Astăzi, rudele odinioară despărţite şi-au mărit şansele de a se regăsi prin diverse metode, de la social media la teste ADN, iar uneori reuniunile pot avea ca rezultat dezvoltarea unor emoţii puternice şi chiar atracţii sexuale. Fenomenul este cunoscut drept Genetic Sexual Attraction Syndrome şi afectează rudele care nu au petrecut timp împreună în anii de început când se încheagă relaţia şi s-au cunoscut la maturitate. Când oamenii îşi petrec aceşti primi ani împreună, se declanşează un mecanism numit efectul Westermarck, care suprimă atracţia sexuală, de aceea se întâmplă foarte rar ca membrii familiei care se cunosc dintotdeauna să dezvolte aşa ceva.
În dezbaterile publice şi-au făcut loc şi ideile despre uniunile incestuoase, dacă ar trebui tolerate şi decriminalizate atunci când sunt consensuale şi între adulţi. În Suedia, căsătoria între fraţii vitregi este deja legalizată, iar legile altor state nu pedepsesc astfel de relaţii. În schimb, rareori se discută în mass media despre relaţiile homosexuale unde se întâlneşte respectivul sindrom - poate este totuşi un tabu cultural prea mare pentru noi.
Reprezentările culturii populare nu se feresc de colorarea relaţiilor incestuoase cu emoţii şi sentimente puternice. În erotismul incestului, femeia apare adesea ca idealul frumuseţii şi tentaţia fructului oprit. Funcţia pentru firul narativ este de a contribui cu un element şocant, cu caracter palpitant. În viata reală, poveştile sunt ceva mai profane, chiar şi în ciuda intenţiei jurnaliştilor de a amplifica scandalurile. Într-unul din cele mai recente cazuri, Kim West şi fiul regăsit Ben Ford, de care s-ar fi îndrăgostit, presa a prezentat totul într-un mod extrem de senzaţionalist, afirmând că relaţiile sexuale intrafamiliale sunt în creştere şi deci sugerând raritatea lor în trecut. Un nonsens, dacă aruncăm un ochi în istoria Romei sau a Egiptului antic. Până şi un text foarte vechi ca Biblia ne vorbeşte despre interdicţii, prin urmare relaţiile sexuale trebuie să fie fost un fenomen destul de întâlnit dacă s-a simţit nevoia introducerii unui ghid comportamental.
Şi acum întrebarea de baraj: ce spune Biblia despre incest? În ciuda unor reguli aparent clare în ceea ce priveşte relaţiile incestuoase, la fel ca în cultura populară care se joacă cu zonele tabu, reprezentările biblice sunt oarecum ambigue. Într-adevăr, avem legile din Cartea Leiviticului, care interzic sexul cu o serie de membri ai familiei (frate/soră, părinte, anumite rude prin alianţă), dar nu se menţionează nimic legat de fii sau fiice! Apoi avem povestea fiicelor lui Lot din Cartea Facerii, care şi-au sedus tatăl şi i-au născut fii şi care nu sunt supuse (cel puţin nu explicit) vreunei condamnări. Fiicele chiar subliniază foarte clar incestul folosind pentru copii termenul de “moab” (de la tată) sau “ben-ammi” (fiul familiei mele). Respectabilul patriarh Avraam menţionează destul de des că soţia sa Sara îi este şi soră vitregă. Fiul lui David, Amnon, devine obsedat de sora sa Tamar, pe care o şi violează. Se subliniază cruzimea fratelui, dar cuvintele lui Tamar sugerează soluţia căsătoriei pentru a preveni violul…
Pe scurt, în epoca antică, căsătoriile între rude apropiate, cu sau fară atracţii sexuale, erau destul de comune. Şi Cleopatra s-a măritat cu doi dintre fraţii ei. Iar, ca de obicei, Biblia nu prezintă opinii clare nici cu privire la incest. Sursa: historia.ro
