Enigmaticul şi străvechiul stâlp din fier care nu rugineşte se află în Delhi (India), în curtea unui lăcaş de cult, şi are o înălţime de 7,2 metri, de la sol până în vârf. Porţiunea îngropată măsoară 1,1 metri. Diametrul din partea inferioară a stâlpului este de 42 cm, iar în partea de sus este de 30 cm. Se estimează că greutatea sa e de peste şase tone.
În popor se spune că, pentru a atrage norocul, trebuie să stai cu spatele la stâlp şi, aflat în această poziţie, să îl cuprinzi cu braţele astfel încât mâinile să se atingă. Această superstiţie a dus, cu timpul, la tocirea şi decolorarea porţiunii inferioare a stâlpului, astfel că autorităţile au fost nevoite, mai nou, să ridice un gard împrejurul său. Faptul că, deşi confecţionat din fier, stâlpul nu este atacat de rugină, a iscat tot felul de presupuneri. Rezistenţa la coroziune a columnei metalice este cu atât mai uimitoare cu cât clima zonei în care se află este foarte umedă. Multă vreme, monumentul a fost numit „Stâlpul lui Ashoka”. Ashoka a fost un mare împărat, ce a domnit peste aproape întregul subcontinent indian şi a rămas cunoscut pentru reformele sale.
Pentru a face cunoscute supuşilor edictele emise, împăratul Ashoka a dispus plantarea, pe tot cuprinsul imensei împărăţii, a sute de stâlpi de metal, pe care erau gravate textele legislative. Numai că stâlpul acesta de fier nu datează din epoca lui Ashoka, ci a fost confecţionat ulterior, în jurul anului 400, la porunca unuia dintre regii Gupta. A fost aşezat iniţial în zona grotelor Udayagiri, dar în anul 1233 a fost extras, deplasat şi repoziţionat acolo unde se află şi astăzi.
Dacă oamenii de rând au vehiculat tot soiul de superstiţii cu privire la imunitatea faţă de rugină a vestitei coloane de fier, nici pasionaţii de paleoastronautică nu s-au lăsat mai prejos. S-a afirmat că stâlpul ar fi fost opera unor superinteligente fiinţe sosite din Cosmos, că fierul din compoziţia sa ar avea o puritate excepţională şi că monumentul ar avea peste patru milenii.
Stilul în care a fost făurit monumentul, precum şi inscripţiile pe care le poartă infirmă ipoteza unei vechimi multimilenare. S-a mai vorbit şi despre procedee tainice, mulţumită cărora fierarii din vechime puteau obţine un fier rezistent la rugină. Este o ipoteză ceva mai plauzibilă decât făurirea stâlpului de către extratereştri, s-o recunoaştem. Existenţa unor alte forme de viaţă în imensitatea Universului nu poate fi în niciun caz exclusă, ca posibilitate, dar participarea extratereştrilor la făurirea coloanei inoxidabile nu poate fi admisă, în lipsa unor dovezi serioase.
Explicaţiile privind stâlpul străvechi ce nu rugineşte sunt altele... Oamenii de ştiinţă au constatat că metalul din care este construit stâlpul din Delhi nu este nici pe departe unul pur. Nu este nici vreun aliaj deosebit. Alături de fier (cu o puritate de 98 la sută) sunt prezente o mulţime de „impurităţi” - cupru, nichel, carbon, crom, fosfor. Secretul stâlpului de fier „inoxidabil” stă tocmai în existenţa unora dintre „impurităţi”. Şi cel mai mult în prezenţa fosforului. Practic, suprafaţa stâlpului este acoperită de către o micropeliculă protectoare, care s-a format sub influenţa cumulativă a mai multor factori, printre care cantităţile sporite de fosfor existente în compoziţia materiei prime, prezenţa zgurei şi a oxizilor de fier nereduşi, precum şi, lucru total neaşteptat, existenţa unor condiţii atmosferice caracterizate printr-o umiditate crescută.
sursa: cunoastealumea.ro
