Nesimţire la pauşal

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Permiteţi-mi, rogu-vă, să prescriu o tabletă de cap. De cap sec. Din ciclul „Ştiu ce-ai făcut astă vară”, voi aştepta nerăbdător mesajele dumneavoastră prin care să-mi amintiţi cum am petrecut noaptea dintre zilele a doua şi a treia de Paşti 2014. A fost distractivă, îmi voi spune poate peste zece ani, concluzie pe care acum n-o pot îmbrăţişa nici cu kalaşnikovul la tâmplă. Aşa cum inegalabilele poeme de amor au fost aşternute pe hârtie în momentele de restrişte emoţională ale autorului, am conceput tableta de faţă la primele ore ale dimineţii de ieri. Eram captiv încă tabloului pe care încerc să vi-l descriu cu fidelitate.

Niciodată nu crezusem că Învierea Domnului poate stârni atâta forfotă sufletească în cotloanele înghesuite ale sinidisusului unor bipezi fără căpătâi. Şi totuşi s-a întâmplat. Nişte băieţi fără griji, fără remuşcări, deci lipsiţi şi de vreo şapte decenii de-acasă (nu e mult, atât le-ar trebui pentru a respira în standardele unui stat comunitar), au reconstituit Golgota în metru urban, faza pe damigene şi pet-uri. Când muniţia verbală friza carnalul (cam trei sferturi din simpozionul beţivănesc), bănuiesc că era evocat zbuciumul lăuntric al soldatului roman, colţ cu revolta din agora. Apărea şi asinul în cadru, cam 7-8 măgari alegorici aghezmuiţi bine, răstignirea liniştii publice fiind, în esenţă, doar o chestiune de timp.

Crucificarea păcii de cartier fusese pecetluită, era de mult pe simeze. Cum naiba să suni la Poliţie, să primeşti răspunsuri de genul „mai sărbătoreşte şi omul, doar sunt Sfintele Paşti”!? La fel s-ar fi disculpat şi decrepiţii pentru care nu există munca de-a doua zi sau ziua de şcoală, ci numai „băieţeală”. Şi pentru că trebuie să te adaptezi junglei intabulate, mi-am condamnat creierul să slalomeze printre dejecţiile tumultului emis pe bază de „să moară mama şi caii mei!”... Reuşisem. Dar când să mă scufund cu adevărat în obştescul somn de odihnă (ăla de frumuseţe n-are cum să existe în Africa Galaţiului), am fost cutremurat de altă trăsnaie: urla de mama focului câinele-lup al vecinului care locuieşte deasupra primului vecin evocat în această istorioară. Daună totală, mi-am zis. Degeaba încercăm să individualizăm consumul de apă caldă, căldură şi alte angarale. Nesimţirea va dăinui la pauşal.

Citit 930 ori Ultima modificare Marți, 22 Aprilie 2014 14:11

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.