Am fost de două ori în viaţă în localitatea despre care se spune că-şi depăşeşte condiţia de sat datorită gălăţenilor. Eu aş spune că din cauza lor. Prima dată când mi-am plimbat curiozitatea prin aşa-zişii munţi ai Vrancei (apropo, am descălecat acolo şi pentru a-mi ostoi dorul de apa care, zice-se, ar alimenta veceurile din câteva cartiere gălăţene). A fost una dintre primele dileme ale copilăriei: cum e posibil ca apa din Vrancea să fie disponibilă în Micro nu-ştiu-care, iar la robinetele din Ţiglina să curgă lichid din Dunăre?
Aşadar, nu sunt un obişnuit al Lepşei, însă nici pe Coasta de Azur n-am ajuns, dacă vreun consilier de fracturat grija s-ar grăbi să-mi pună diagnostic. Despre cătunul prin care, ca şi în alte puncte de pe hartă, trece Putna aflasem că există un aer ozonat care doar întâmplător rimează cu combinat. De fapt, Soveja corespunde fidel acestei descrieri, dar ca să-ţi convingi vârtoapele nazale îţi trebuie un tanc, altfel ajungi la destinaţie fără baie de ulei, cu cel puţin două roţi făcute muci şi blestemi toţi conducătorii patriei, de la Burebista încoace. Carevasăzică, rămânem cu povestea la Lepşa, chiar dacă această haltă e la numai câţiva kilometri de una dintre staţiunile cu box-office înainte de ’89. Coincidenţa (o lăsăm la stadiul ăsta, momentan) face ca un alt drum lepşan - unul care ar concura pe bune traseul cu kurtos-kalacs din pasul Oituz - să se înfunde tot în apropiere de zona în care pătura de mijloc a Galaţiului petrece weekendul, Paştele şi divizarea moţului uman de către om. Se înfundă pentru autoturisme, că dacă vrei să pupi ursul...
Gălăţenii pot vorbi liniştiţi despre fotbal, femei, politică şi Lepşa, unii sunt convinşi că ei au descoperit satul devenit peste noapte turistic şi că deţin adevărul absolut în materie de sejur logodit la poalele Pietrei Porcului. Peisajul (excrescenţele alea împădurite chiar seamănă cu muntele), aerul lăudat mai devreme şi simplul fapt că ai evadat din cotidian - iertaţi-mi exprimarea de angajat în sistemul bancar! - îţi oferă tot atâtea motive ca să ţii cu locul, însă apare imediat găzdoiul, ăla căruia îi vei plăti cazarea.
(urmare în numărul de mâine)
