* Ministerul lui Pricopie, habar n-am de ce mai este considerat instituţie de educaţie, a emis un regulament de funcţionare a şcolilor din România. Elevii vor avea mai multe obligaţii decât drepturi - fără telefon în timpul orelor, fără droguri, etnobotanice, alcool şi ţigări. Şi nici jocurile de noroc nu li se mai permit, adică nu va mai fi la fel de funny la şcoală, boss! Televiziunile ar trebui să protesteze, ele ce vor mai da la ştirile de la ora 5 dacă Pricopie ucide cu sânge rece divertismentul cu matricolă?
* Despre dreptul şcolarului de a-i căra un catalog în cap profesoarei nu se pomeneşte nimic. Parcă vezi că s-au păcălit specialiştii de la minister...
* Ca să nu părăsim contextul, vă reamintesc că astăzi, 8 septembrie, serbăm ziua internaţională a alfabetizării. Nicio glumă despre Marian Vanghelie, absolut niciuna. S-ar simţi discriminat Călin Popescu-Tăriceanu, singurul concurent catifelat al lui Victor Ponta din cursa prezidenţială.
* Îl salut pe românul care mi-a trimis zilele trecute la redacţie o misivă de amor destrăbălat. Fan al antenelor, aşa cred (doar n-o să-mi imputaţi faptul că n-am parcurs-o, pur şi simplu n-aveam ochelarii prin preajmă), individul - după scriitură şi preocupări, e vorba de un nostalgic al epocii ceauşiste - m-a gratulat încă din titlul scrisorii cu „Băi derbedeule!”, deşi nu văd de ce ne-am tutui. La cât de mult au cangrenat neocomuniştii acest norod, eu n-am cum să fiu egalul simpaticului meu cititor, adică, în comparaţie cu el, nu voi ajunge să consum pensie. Garantat, bre! Vişinescu şi Ficior, în schimb, ca să dau două exemple la întâmplare, şi-au făcut şi mendrele, au dus-o şi foarte bine până la 90 şi ceva de ani. Sunt derbedei cu patalama, însă eticheta le-a venit prea târziu. Amicului care aşteaptă cu nerăbdare a doua zi pentru a-mi parcurge tableta îi răspund civilizat, chiar dacă cel mai probabil e un suporter al lui Mircea Badea, deci adoră invectivele: stimate curajos, de ce nu te-ai semnat cu nume şi prenume, ca să ştiu şi eu cine mă umple de bale? Te pomeneşti că aşa ai devenit martir şi la Revoluţie, te-ai rănit când ai tras jaluzelele ca să nu-şi dea seama teroriştii că urmăreşti evenimentele la televizor.
