* Poate că nu mai e cazul (şi nici locul) să intru în detalii care privesc un domeniu aproape falimentar, fotbalul. Fiind însă pasionat, am urmărit jocul România - Insulele Feroe, de duminică seară, şi mă încearcă următoarea opinie: d-aia a ajuns sportul cu băşică în acest punct... E neîngropat pentru că se face în continuare pe pile şi comisioane, la fel ca politica dâmboviţeană, de altfel. Cu cei mai proeminenţi agenţi de jucători în pârnaie şi cu un preşedinte de federaţie ales cu fast anul trecut, naţionala depinde în continuare de micile prietenii, de ciupeli, însă nicidecum de profesionalism. Argument: jucătorul român cu cea mai mare expunere - joacă în Spania, cel mai tare campionat din lume, indiferent de părerea generală - a fost convocat în premieră la lot şi a încălzit banca de sub el. În schimb, nişte unii certaţi cu bunul-simţ şi cu valoarea au intrat şi ieşit de pe gazonul stadionului din Ploieşti. Iar în finalul meciului se putea face 1-1 (uitasem să precizez că au învins ai noştri, supranumiţi în mod aiuristic tricolori, de ca şi cum doar stindardul Mioriţei are trei culori), reprezentativa unui stat cu 49.000 de suflete, în majoritate pescari, permiţându-şi cu impertinenţă să nu ne considere mai buni. Eh, Guvernul chiar nu trebuie să închidă ochii: eşti club de fotbal şi ai datorii la stat? Plăteşte-le, şi cu riscul de a te desfiinţa, căci gogoaşa aia cu fenomenul social a „dezvoltat” Salmonella!
* Mă întreba ieri un prieten ce-o fi în capul oamenilor care fotografiază farfuriile de crăpelniţă şi le publică pe Facebook. Răspunsul mi se pare banal: n-au avut în copilărie. Au făcut foamea cât cuprinde şi acum se laudă că au gologani de restaurant. Nimic mai mult! Mai sunt şi cazuri izolate, de indivizi care ironizează acest curent şi trag creveţii în poză, dar trebuie să fim vigilenţi - graniţa dintre gestul foştilor nehaliţi şi satira făcută pe genunchii lui Zuckerberg e destul de subţire. Şi se taie ca maioneza.
* Meteorologii anunţă că vremea va fi urâtă de Florii şi, implicit, de Paşti, căci aşa se spune în popor, că se repetă. La ce frig va fi (repet, e vorba lui alde Busu), o să mâncăm ouă roşii cu şoric.
