Ian Anderson, lătrat la Dunăre (I)

Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Regret că trebuie să-mi pun la colţ (pe coji de nucă de cocos) prietenul pentru care festivalul de rock din weekend a fost doar sursă de zdrăngăneală. I-am sugerat să lase deoparte muritori arghirofili precum Smiley şi Anda Adam şi să se convertească la imortalitate. Alte voci, printre care şi apropiaţi ai subsemnatului, semnalau faptul că un asemenea eveniment organizat pe stadionul Dunărea ar fi deranjat sufletele din Spitalul Judeţean. Îhî. Nu-mi propusesem să ocup spaţiul „Pe repede-napoi” cu panseuri despre cel mai frumos tumult din Galaţii ultimilor ani... Şi totuşi:

1. Maidanezii lui Spiderman, gâdilaţi şi consolaţi ani la rând pe scările şi secţiile unităţii medicale din Cartierul Dunărea, au intoxicat cu adevărat viaţa de spital, nu un festival care încearcă extensiunea de creier. Până la urmă, programul fiecărei seri de festival s-a încheiat la ora 23,00, iar în salon, dacă te sforăie un pacient, te furnică un gândăcel rotofei sau (revin!) te urlă vreun patruped din curte, nu vei pune uşor geană pe geană. Nu e vina celor care de câţiva ani aduc şi nume grele în nenorocitul ăsta de oraş că arena Dunărea a fost construită lângă Spitalul de Urgenţă. Sau că Judeţeanul a fost proiectat lângă arenă, naiba ştie care a scos primul căpăţâna în zonă. În 2014, aceeaşi manifestare, pe Portu Roşu, s-a lovit de comentarii similare - atunci probabil erau deranjate câteva cupluri pudice de studenţi care voiau şi în surdină, nu numai cu lumina stinsă. Haideţi să nu ne mai ascundem după arborele de cucută, dacă vrem să lătrăm invers, da, putem spune că nu ne trebuie rock, ci apă caldă şi calorifere cu suflet, omiţând că generaţiile precedente de edili ştergeau datoriile la Apaterm şi Apă Canal şi nici nu deranjau cu decibelii viguroşi ai unor trupe legendare. Banii mergeau în altă parte. Mereu.   

2. Sâmbătă seară, în ciuda unui frig de început de toamnă, peste o mie de gălăţeni au fost martorii unui fenomen incredibil: muzicianul britanic Ian Anderson mi-a dat impresia, preţ de aproape două ore, că-mi prisoseşte viza de Canada. Sau aia de Australia. El era în Valea Ţiglinei.

(va urma)

Citit 891 ori Ultima modificare Duminică, 21 Iunie 2015 15:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.