Refugiaţii din propria existenţă

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

* Fir-ar să fie de treabă, cu al său context geo-politico-strategic! Nu mai ai dreptul să-ţi fie lene de a te bărbieri, că te ia lumea prin piaţă de sirian...

* În fiecare seară, pe la scările blocurilor din jur, văd/aud refugiaţi. A nu se înţelege că sunt homeleşii cartierului - ăia se culcă o dată cu găinile şi a doua oară cu şobolanii. N-au timp de gargară nocturnă. Nooo! Ce ne facem, însă, cu braţele de fier ale patriei care împart seminţe şi bere până la ora 4 dimineaţa? Ce-i mână afară din casă? Şi la ei o fi război, să fie foamea cea care le face vânt pe străzi? Să nu fim induşi în eroare de hlizeala care răsună printre cutiile de beton ridicate de Ceauşescu! Ei nu sunt fericiţi, doar pozează, vor să arate că există şi refugiaţi fără griji. Totuşi, dacă s-ar pune problema emigrării, ăştia de la mine n-ar găsi nici măcar Buzăul, darămite Serbia sau Ungaria ca punte pentru accesul în Germania.

* Sâmbătă după-amiază m-am refugiat, alături de familie, la Grădina Zoologică de la Gârboavele. Minunată pădure, excepţional loc, s-a măturat frumos, băncile sunt noi, lăcuite, poţi să faci şi alpinism graţie pantelor foarte abrupte... Ce să mai, am reuşit să mai păcălim canicula; este drept, Dumnezeu putea să aducă Gârboavele mai aproape de oraş, măcar cu câţiva kilometri. Cât despre Zoo, să fim serioşi! Dacă aş fi fost victima scriiturii moderne, cu feţe zâmbăreţe şi cu alte mii de chipuri care să exprime sentimentele, textul mi s-ar fi încheiat aici. Până la capăt aţi fi slalomat printre căpăţâni hlizite... Ce naiba, n-am văzut atâţia iepuri pe post de alte sălbăticiuni de când m-a dus prima dată mama la bunica. Era prima grădină de jivine pe care o vizitam cu gura deschisă. Aşadar, iepuri de toate zodiile (până şi rozătorul cu cap de leu), găini, raţe, măgari şi cai, capre în cuşca maimuţelor (aşa scria pe gard) şi un păun. Leul lui Nuţu Cămătaru era la umbră, puiul de tigru se juca în iarbă şi trebuia să faci ditamai ocolul ca să-l zăreşti, iar urşii zăceau, întrebând parcă pe unde naiba e Polul Nord. Apoi, din nou iepuraşi drăgălaşi şi n-aş băga mâna-n foc că lupii, potoliţi şi ei din cauza căldurii, nu sunt maidanezi retraşi la pension.         

Citit 832 ori Ultima modificare Duminică, 30 August 2015 14:14

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.