* Preşedintele Iohannis s-a operat... De fapt, a fost supus unei intervenţii chirurgicale la umărul drept. Ieri dimineaţă s-a petrecut evenimentul care ţine capul de afiş al zilei de 27 aprilie 2016. Un preşedinte nejucător nu se operează, ci este operat.
* Avem, carevasăzică, un umăr sănătos pe care să plângem, în caz că suntem loviţi de nefericire. Trebuie, totuşi, să depăşească şi el perioada de convalescenţă. Până atunci, vărsăm lacrimile pe ce s-o găsi în dotarea fiecăruia.
* Pentru un şef de stat plimbăreţ, e curios că intervenţia chirurgicală a avut loc la un spital din Bucureşti. Măcar la Sibiu sau în altă parte a Ardealului... Apelăm deodată la mitici?
* Drama face că, începând de ieri, cetăţeanul Klaus trebuie să cunoască toate problemele României. Îmi pare deja riscant, domnule sas, să mai ridici din umăr!
* Pe de altă parte, mesajul pentru bieţii contribuabili de la Constanţa până la Baia Mare ar trebui să fie limpede: România lucrului bine făcut nu are încotro şi va continua de capul ei. Adică, fără dirijor. Căpetenia, aşa cum deja bănuiam de mai bine de jumătate de an, nu mai poate pune umărul.
* Scriitorul Iohannis are acum şansa de a-şi rotunji opera cu o trilogie. După „Primul Pas” şi „Pas cu Pas”, lucrări pe care n-am avut încă ocazia să le parcurg, ar putea vedea lumina zilei titlurile „Primul Umăr”, „Umăr cu umăr” (sau „Umăr la Umăr”, rămâne de analizat) şi „Umărul se întoarce”.
* Cetăţenii trebuie să cunoască adevărul. Cum este posibil ca ditamai numărul 1 al unui stat european să ajungă atât de repede pe masa de operaţie? Păi, a tras cam mult bagajele după domnia sa. Doamna Carmen este vinovată - în concediu nu-ţi iei decât strictul necesar, să fim bine înţeleşi.
* Unfortunately, cum zic oamenii simpli de la Miami, operaţia la umăr şi durerea de cot se cam încumetresc.
