* Grijă mare, infecţiilor! Se schimbă ministrul de la Sănătate, izvorul de tehnocraţi e departe de a seca. Vine un Voiculescu lăudat de toată lumea, nu numai de antenişti. Să-l ajute!
* Andrei Baciu, fost fotomodel care era să ajungă şef peste Ministerul Sănătăţii-care-ne-stă-în-gât, s-a înscris într-un partid liberal. E o mutare firească, în tabăra cealaltă i-ar fi trebuit chiloţi până la genunchi, ca să nu şocheze electoratul.
* Preşedintele Iohannis reuşeşte performanţa de a intra în istorie şi când vorbeşte. A spus acum două zile că, citez aproximativ, SRI-ul ne trimite informări, noi le citim şi ne simţim informaţi. Ar fi mers următoarea continuare, confiscată din B.D.-uri: Ne uităm în jur, ca să ne asigurăm că nu suntem văzuţi, şi fugim.
* Un candidat la vreun consiliu din Galaţi s-a filmat mândru că ar fi adresat o întrebare şmecheră la întâlnirea autorităţilor care vor să scurme pe sub Dunăre. „La ce pieţe va căpăta acces Galaţiul după terminarea investiţiei de subtraversare a fluviului?”, şi-a manifestat curiozitatea individul, reprezentant al generaţiei tinere de politicieni. I s-a răspuns că, poate din cauza vârstei, are aspiraţii minore. Lui şi altora li s-a părut distractivă situaţia, însă pe mine mă îngrijorează că un nou-născut în fauna politică inventează o bornă dintr-o speţă cu destule necunoscute. Adică, ar fi mai oportună reamplasarea garajelor făcute muci? Alea, cel puţin, „aveau acces la o piaţă”. Într-o republică total dezinteresată de sud-estul reprezentat de Galaţi şi Brăila, tu, dragă candidat, vrei să ştii la punct şi virgulă câte băbuţe vor trece cu pepeni de pe un mal pe celălalt al Dunării? Nu e destul că, în aşa-zisul secol al vitezei, ai putea câştiga timp, mult timp (în eventualitatea în care un asemenea proiect va prinde viaţă)? Piaţa este Marea Neagră, o altă piaţă s-ar putea numi Bulgaria, ca poartă spre Grecia şi Turcia, şi s-ar adăpa întreaga Moldovă la acest „acces”. Asta cred şi nu mă filmez - nu m-am simţit niciodată genial. Galaţiul a rămas tarlaua multor destrăbălaţi politic din cauză că punem prost problema: întrebăm de ce se face, nu de ce nu se face.
