Televiziunea din Dorobanţi - da, acea televiziune naţională, am avut curaj s-o caut cu telecomanda - ne povesteşte prin intermediul câtorva cartoane (termen de nişă, iertare!) că ea nu trăieşte din banii de la buget şi că, în eventualitatea în care ne dorim un tevereu al nostru, al tuturor, trebuie să ne scărpinăm la cot în propriile buzunare. Adică, să-i dăm naibii taxa aia pe care oricum i-o virăm fără să fim întrebaţi.
Întâmplător, îmi place fotbalul şi mă căznesc să prind pe Google meciurile Campionatului European din Franţa, căci pe Pro TV-ul care ne-a vrăjit cu „Toată România vede România” a fost disponibil un singur meci pe zi. Din trei sau chiar patru partide!
Cu riscul de a mă repeta, nu mă prinde maieul de pirat, aşadar am cumpărat un abonament online la Dolce, ligheanul care aduce în casele românilor chiar şi pauzele de la Euro. Am achitat 5 euro pentru o lună de zile, dar n-am văzut integral, fără întreruperi, nici măcar un eveniment din Hexagon, iar de cele mai multe ori mi-au venit mesaje de eroare, scuza universală fiind „ne iertaţi, dar se blochează serverele din cauza afluxului de clienţi”. Carevasăzică, important este să plăteşti pentru ca serviciul să-ţi fie prestat doar dacă nu bate vântul, cu soarele hlizindu-se ca prostul în geam.
De aceea, am ales calea site-urilor ilegale şi, fără să cred că am inventat floarea de cui, am totuşi sentimentul unei revelaţii: m-am lovit de canalul oficial al Republicii Moldova, de TV Moldova 1, care transmite absolut orice minut din turneul final de la umbra turnului Eiffel. Fără fonfleuri, fără să fiu nevoit să trag alte cabluri prin casă, cu un comentariu decent, în limba română (parcă nici accentul din anii ’90 nu se mai simte, ca să nu mai spun că unul dintre crainici se exprima mai literar decât mulţi gălăţeni), fără zbierete de neam-prost...
Habar n-am dacă băieţii grăiau din studioul de la Chişinău sau primeau diurnă în euro, la Lyon sau Marseille, şi chiar nu contează. Ei merită însă banii. Cu prisosinţă! Aş cere ca taxa TV (contravaloarea ei, de fapt) să meargă în Basarabia, să treacă Prutul!
