Mă întrebam ieri, de Ziua Naţională, de ce ne-am împrietenit atât de mult cu fasolea la cazan. Ce legătură ancestrală, ce virus a programat această cununie bizară? Încerc să gândesc atât pentru vlădică, dară şi pentru opincă, bre. Iaca ce mi-a trecut prin tărtăcuţă:
1. Ne dorim, probabil, atât de mult independenţa de Rusia în materie de gaze astfel încât suntem în stare să punem cu toţii umărul. Mă rog, profesoara de anatomie mi-ar frige un trei în teză, e vorba de altă regiune a corpului.
2. Fasole-fasole-fa-sole-mi-ooo! E limpede că nu ne-am născut doar poeţi, ci şi cântăreţi, deşi unii rămân doar la stadiul de corigenţi în baie. Baia proprie.
3. Nişte români, cei mai mulţi dintre ei politicieni, îmi vor da dreptate. Ori suntem români adevăraţi, adică ronţăim sofisticat, ori rămânem în secolul trecut? De ce fasole şi ciolan când merge de minune un creveţel, o scoiculiţă, ceva, nişte caracatiţă, melci şi aşa mai departe. Poate vituţă sau berbecuţ, deşi cam pute pentru olfactivele sensibile. Mă depăşesc denumirile care nu pot fi digerate decât cu DEX-ul master chef-ilor în braţe, ştiu doar că dă bine la populaţia cu drept de vot să povesteşti că ai „servit” (cum să spui că mănânci sau bei, primitivule?) franţuzisme şi anglo-nemţisme?
4. Iar fasolea la cazan rimează cu mârlan, ţăran, dacă doriţi, golan, ghiolban. N-are rost să încurci fonfleurile, nici măcar pentru o zi, cu farfuriile de unică folosinţă. Fii român d-ăla de care ştii să fii, nu entitate de împrumut!
5. N-am văzut nicăieri dacă şeful statului s-a spurcat la o porţie de erbacee din divizia leguminoaselor. Cu sau fără ciolan, căci rasolul a fost pupat de mult de către toţi politicienii ajunşi la putere. Pentru asta intri în campanie electorală, să fim cinstiţi, că n-am chef să muşc de mai multe ori din murături...
6. Apropo, nene, mă-ntorc la opinca statului: să dai de potol atâta fasolică, şi să nu mai ţii trompetele la foc cu foc? Ptiu, se aude altceva!
