Povestea lui Radu Oprea: Bursier al statului român, dat afară din administraţie

Povestea lui Radu Oprea: Bursier al statului român, dat afară din administraţie
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Viaţa liberă” continuă serialul „Familia Bugetărescu”, ale cărui prime episoade au fost publicate săptămâna trecută în paginile cotidianului nostru. Astăzi nu vorbim, însă, nici de soţii, nici de copiii şi nici de nepoţii din administraţia publică. Vă spunem, în schimb, povestea unui gălăţean cu o pregătire remarcabilă, care nu a avut loc în sistem din cauza acestora.

Doctorand în Economie, Radu Oprea are 31 de ani şi a făcut un masterat în Politici Publice la Universitatea Pepperdine din Los Angeles, California, graţie unei burse oferite de Guvernul României, bursă de care au beneficiat alţi peste 200 de tineri. După absolvirea studiilor în străinătate, Radu şi colegii lui urmau să devină agenţi ai schimbării în administraţia din ţara noastră, ocupând posturi de conducere. Însă, la revenirea în România, ei nu numai că nu au primit posturile promise, dar, aşa cum a păţit Radu, au fost daţi afară şi din posturi de execuţie. Poate şi pentru că sistemul era deja plin de Bugetăreşti.

Povestea lui Radu Oprea începe în 2005, la trei ani după ce a terminat ASE-ul. A aflat atunci de „Bursa Specială Guvernul României” (BSGR), creaţie a fostului premier, Adrian Năstase, care a lansat acest program în 2004. „Eu încercam deja de câţiva ani să studiez în SUA, însă nu aveam suficient de mulţi bani. În vara lui 2005 am aflat printr-o listă de discuţii despre BSGR şi am zis că asta e şansa mea”, îşi aminteşte Radu.

Şi-a făcut dosarul, a participat la concursul coordonat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi a intrat între primii zece. „A contat faptul că lucram deja în administraţia publică la vremea aceea, la Agenţia pentru Sprijinirea Studenţilor, care acum nu mai există, transformându-se în Direcţia Programe Studenţeşti din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret”, spune el.

După ce câştigă bursa, începe goana după universităţi. „Am făcut o listă de universităţi şi am aplicat la şase programe: Georgetown, Pepperdine, New York, Duke, UCLA şi Monterey Institute of International Studies. Dintre cele şase universităţi, am fost acceptat la patru: Georgetown, Pepperdine, New York şi Monterey”, relatează Radu.

Guvernul îi dădea 35.000 de euro pe an. Suma poate părea mare, dacă facem greşeala să o raportăm la costurile de studiu din România. În America, însă, banii nu îi erau suficienţi. „Costurile medii erau în felul următor: taxa de studiu pe an 33.000 de dolari, cazarea pe an cam la 12.000 de dolari, asigurarea medicală 1.000 de dolari, cărţile cam 1.000 de dolari, mâncarea cam 600 de dolari pe an, iar biletul de avion cam 1.300 de dolari. Aşadar, am început să negociez cu universităţile. Pepperdine deja mă acceptase cu o bursă care îmi acoperea cazarea. Monterey îmi dăduse o bursă simbolică, dar acolo costurile erau ceva mai mici. Georgetown mi-a zis de la început că nu îmi dă nimic. New York m-a selectat pentru o bursă internă, care îmi acoperea cazarea şi alte cheltuieli, însă mi-a zis să mă prezint la New York în zece zile ca să particip la interviul final. Aveam nevoie de cel puţin o lună ca să iau viza”, spune Radu.

Între şefii de promoţie

În cele din urmă alege Pepperdine. Bursa acordată de californieni e semnificativă, reacţiile universităţii sunt prompte, iar profesorii lucrează cu grupuri restrânse de studenţi. Petrece aproape doi ani în L.A., timp în care stă cu burta pe carte. Contractul semnat cu Guvernul îl obligă să aibă numai note mari. Dacă are vreo restanţă, trebuie să dea banii înapoi. În paralel cu studiile, munceşte la biblioteca din campus, face practică la Cabinetul Primarului din Los Angeles şi lucrează la o firmă de consultanţă specializată pe politici publice şi economice. Încheie programul de masterat în 2008, numărându-se printre primii cinci absolvenţi ai promoţiei sale.

Conform contractului, se întoarce în România, pe deplin încrezător că poate face faţă provocărilor unei funcţii de conducere în administraţie. „În primul rând, cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în cadrul programului îmi dau încredere că pot rezolva orice fel de problemă care afectează o anumită comunitate. Programul îţi stimulează creativitatea pentru a folosi toate resursele de care dispui - care de  multe ori sunt limitate - pentru a rezolva probleme care afectează comunităţi mai mari sau mai mici. Pe lângă încrederea în forţele tale, programul îţi dezvoltă şi îţi şlefuieşte conduita etică pe care o manifeşti în toată activitatea ta. Ştiu că sună a promisiuni electorale şi românii nu au încredere în etică, mai ales în administraţia publică, dar chiar aşa e. Noi intrăm într-o colaborare pe viaţă cu universitatea, fiind «alumni». Asta ne obligă în primul rând moral să respectăm principiile pe care este construită universitatea: să te dedici unui scop nobil, să te implici în comunitate şi să fii un lider”, relatează Radu.

Funcţiile de conducere se dau politic”

Radu îşi însuşeşte aceste valori şi în 2008 se întoarce în ţară cu „Metoda SMART de Politici Publice”. Promovând implicarea cetăţenilor în furnizarea de soluţii la problemele de interes public, metoda lui Radu este recunoscută mai târziu de Consiliul Europei drept un model de bună practică privind implicarea civică.

Imediat după sosirea în România, Radu urmează cursurile Institutului Naţional de Administraţie şi face un stagiu de practică. Îl obliga contractul. Acelaşi contract care silea statul român să-l repartizeze pe o funcţie de conducere în administraţia publică. Dincolo de obligaţia contractuală, instalarea lui Radu pe un scaun din care să poată aduce niscaiva schimbări în sistem era, dacă vreţi, calea firească pentru statul român de a-şi recupera investiţia făcută în pregătirea lui. Realitatea demonstrează, însă, că alăturarea termenilor „firesc” şi „stat” este nefirească. „Din toamna lui 2008 trebuia să începem să lucrăm în sistemul public, pe funcţii care să ne permită implementarea de noi programe care să eficientizeze instituţiile respective. Aici au apărut problemele. Funcţiile de conducere se dau politic până la ultimul post de director adjunct. Aşadar, nu era loc pentru noi şi niciun bursier dintre cei aproximativ 250 nu a fost angajat conform contractului”, îşi aminteşte Radu.

Statul i-a plătit studiile, dar i-a desfiinţat postul

Radu intră, totuşi, în sistem, dar pe o funcţie de execuţie. Se întâmplă în toamna lui 2008. Îl angajează aceeaşi Agenţie pentru Sprijinirea Studenţilor la care lucra şi înainte de a pleca  în Los Angeles. În acelaşi timp, începe să pună în practică Metoda SMART, scriind proiecte pentru implementarea ei şi obţinând finanţări. Un an mai târziu, însă, Agenţia este desfiinţată şi devine direcţie în Ministerul Tineretului şi Sportului. Urmează luni întregi de inactivitate instituţională, generată de scandaluri la vârf şi de alegeri. „A venit Monica Ridzi, care a fost o ruşine pentru tânăra generaţie de politicieni români. Ea a stat jumătate de an şi a trebuit să plece pentru acte de corupţie. În toamna lui 2009 a fost suspendat Guvernul, iar activitatea ministerului practic a încetat. În 2010, după alegerile prezidenţiale, a fost desfiinţat şi ministerul şi înlocuit cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret (ANST). Practic, timp de doi ani, nu s-a făcut nimic la nivel central pentru sport şi tineret, din cauza acestor modificări organizatorice sau a unor lideri corupţi”, spune Radu.

Mare lucru nu se face nici după aceea, dar Radu nu mai zăboveşte atât cât să asiste la toate eşecurile. Este dat afară. „A venit Doina Melinte, cu un CV şi realizări mari ca alergătoare, dar fără abilităţi de conducere a unei instituţii publice. Tot ea m-a dat afară din ANST în toamna lui 2010, prin desfiinţarea postului meu, care era de execuţie”, îşi aminteşte el.

Planul B

Începe să-şi promoveze „Metoda SMART de Politici Publice”, înfiinţează Patronatul Tinerilor Întreprinzători din Regiunea Sud-Est, scrie proiecte şi intră în afaceri. „Acum mă dedic activităţilor privind antreprenoriatul de afaceri şi social. Am adus prin firma mea terminalele ZebraPay în Galaţi şi în Brăila, Patronatul Tinerilor Întreprinzători este implicat în proiecte cu finanţare europeană privind dezvoltarea antreprenoriatului de afaceri şi social la nivelul Regiunii Sud-Est şi de curând am înfiinţat o nouă firmă, împreună cu un nou asociat. În acelaşi timp, continui să scriu noi proiecte pentru a dezvolta proiectele organizaţiilor pe care le conduc. Stresul este foarte mare deoarece am angajaţi cărora le plătesc salarii şi taxe la stat şi o linie de credit pentru investiţii”, mărturiseşte Radu.

A pus povestea cu Guvernul în spate şi se uită acum spre viitor.

„Nu pot spune că am rămas cu un gust amar. Desigur, sunt dezamăgit că în urmă cu trei ani Guvernul României nu şi-a respectat contractul. Dar BSGR a investit în formarea mea profesională, iar acum eu implementez proiecte în România, chiar dacă nu din interiorul sistemului public”, spune Radu.Vorbeşte de nemulţumirea reală a românilor vizavi de activitatea instituţiilor publice şi spune că rezolvarea poate veni chiar de la ei. „Românii de la sate trebuie să gândească mai departe de sacoşele pe care le primesc în timpul campaniilor electorale, însă acest lucru necesită timp. Motorul schimbării trebuie să vină de la oraşe, unde pomenile electorale trebuie refuzate, şi să se extindă spre mediul rural. Tinerii trebuie să-şi convingă bunicii să voteze cum îşi doresc ei”, apreciază Radu.

Vrea să fie ministru sau parlamentar

El nu a abandonat ideea de a fi un agent al schimbării. Însă, de data aceasta nu ţinteşte o funcţie de manager public, ci una superioară, de ministru sau parlamentar. „Mă gândesc serios să candidez într-un viitor nu foarte îndepărtat la o funcţie publică de parlamentar, de exemplu. Mă mai interesează şi ideea unei noi construcţii politice, cu oameni mai curaţi, mai cu iniţiativă, care nu sunt atraşi de ideea îmbogăţirii peste noapte din bani publici şi care promovează persoane bine pregătite în posturile de conducere. Acum sunt promovaţi membrii de partid ascultători, care nu comentează deciziile politice şi care nu trebuie să-i deranjeze pe cei mari cu noi idei”, concluzionează Radu Oprea. El reprezintă vârful pregătirii în domeniul politicilor publice, însă la fel ca el mai există sute de alţi tineri bine pregătiţi, care ar putea să pună umărul la schimbarea instituţiilor publice româneşti. Cu toate acestea, Radu nu a avut şi probabil că nu va avea loc în actuala administraţie românească. Cauzele sunt multiple, însă nu putem să nu luăm în calcul faptul că una dintre explicaţii ar putea fi tocmai transformarea autorităţilor publice în adevărate „asociaţii familiale”.

 

Citit 7661 ori Ultima modificare Duminică, 09 Octombrie 2011 20:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.