Din câte aţi putut citi până acum, talciocul pare a fi un lanţ al slăbiciunilor: un loc nefericit ales, o crasă lipsă de investiţii în timp şi o administrare rezultând în haos, mizerie şi domnia bunului plac. Însă, chiar dacă investiţia în modernizarea unui târg greşit din faşă a trecut de votul Consiliului Local, primarul încă mai poate schimba ceva. Suma consistentă alocată măcar ar putea fi direcţionată cu folos.
Talciocul – probleme la scară municipală
Amplasarea, subdimensionarea, dar şi administrarea defectuoasă a talciocului creează probleme aproape tuturor gălăţenilor. E situat e prea aproape de o zonă rezidenţială, se „rechiziţionează” locuri de parcare, fum de mici, mizerie şi zgomot fix în zilele de odihnă, cu o poliţie locală mai mult decorativă.
În oraş, cetăţenii normali nu-şi pot vinde civilizat o maşină, asta şi prin complicitatea legiuitorilor locali. „Vestitul” HCL 307/2006 sancţionează expunerea spre vânzare a unui autovehicul, chiar dacă acesta e parcat în faţa casei proprietarului său. Singura şansă e vânzarea greoaie pe internet sau pe te miri ce către samsarii de maşini „protejaţi” de un talcioc prea mic, la care numai ei au acces, având locuri „rezervate”.
Fiindcă nici brăilenii n-au un talcioc, bătaia pe un loc de vânzare e cu atât mai mare. Iar de câştigat în niciun caz nu câştigă oamenii obişnuiţi, vânzători ocazionali ai bunurilor proprii.
Tanda pe manda bugetar
În 2010, talciocul a adus bugetului local 475.000 de lei. În week-endul vizitei noastre, talciocul a produs 10.000 de lei. Deci asta e media. Aşadar, suma votată de Consiliul Local spre a fi investită în modernizarea sa, de 2.500.000 de lei, nu este altceva decât suma produsă de acest târg în ultimii cinci ani.
Dar pentru plata personalului, întreţinerea curentă, energie şi apă la toalete, serviciile patrulei de poliţie locală, de salubrizare, etc.? Socotind, rezultă că au fost acoperite din primii cinci ani din cei 10 de când funcţionează în această locaţie (din 2002).
Una peste alta, aşadar, talciocul e tanda pe manda. Adică înghite tot ce produce, mai puţin nervii şi mizeriile provocate cetăţenilor care şi-ar dori un loc civilizat şi democratic de vânzare a bunurilor personale.
Măcar de-ar produce bugetului de stat, prin taxe plătite de aşa-zisele persoane fizice autorizate, care se ocupă cu achiziţia şi vânzarea de autoturisme. Greşit! Ştiţi câte asemenea persoane evidenţiază Oficiul Registrului Comerţului din Galaţi? Două mari şi late.
La câte maşini se vând în talcioc de aceiaşi „negustori” săptămânal, la câte se expun pe stradă, în diferite parcări ocolite de poliţia locală, această activitate (cod CAEN 4511 – vânzare de autoturisme şi autovehicule, noi şi uzate, cu masa totală până în 3,5 tone) produce oficial doar două locuri de muncă.
Primarul indecis, votul a decis. De tot?
Consilierul local Victor Dobrea susţine că primarul Dumitru Nicolae şi-ar fi retras de pe ordinea de zi hotărârea prin care aloca bani pentru modernizarea talciocului. Se pare că primarul şi-a dat seama în ultimul moment că banii ar putea fi aruncaţi practic pe geam. Cu toate acestea, preşedinte de şedinţă fiind, liberalul Mihai Manoliu a reintrodus-o şi ea a fost votată cu 20 la 7, pedeliştii fiind împotrivă.
Victor Dobrea susţine că motivul a fost tocmai insuficienţa spaţiului şi imposibilitatea extinderii semnificative a acestuia, plus apropierea prea mare de zona rezidenţială. La ce să investeşti un car de bani în ceva care e defect din start? Asta pe lângă proasta deservire cu mijloace de transport, dificultăţile create circulaţiei pe centură etc.
Totuşi, din punct de vedere tehnic, ca iniţiator, primarul poate introduce o nouă hotărâre, în şedinţa de consiliu care se apropie. Şi, dacă tot a fost decisă investiţia, măcar s-o facă într-un loc adecvat. Un cititor ne-a sugerat pe site un spaţiu între Şantierul Naval şi poarta Bazinului Nou, altul terenul serelor dezafectate de pe drumul către Smârdan, la jumătate de kilometru de Fileşti. Noi ne-am gândit la un teren în zona cartierului Dimitrie Cantemir sau, de ce nu?, un parteneriat cu brăilenii, eventual şi cu participare din partea unui privat. Ar putea fi un prim pas spre metropola visată, dacă tot avem bani de investit.
Oricum, e cert că pe final de mandat, primarul ar putea schimba soarta comerţului de târg, punând bazele unui talcioc civilizat.
