Profesorul Liviu Coman Kund spune că sunt patru soluţii pentru regionalizare, dar, dintre toate, autorităţile înclină să o aleagă pe "cea mai păguboasă"
Actualele regiuni de dezvoltare sunt simple forme asociative care nu au dat niciun fel de randament pentru că românul nu are niciun fel de spirit de cooperare, ci mai mult de confruntare şi de orgoliu. Este opinia specialistului în administraţie publică Liviu Coman Kund, profesor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice de la Universitatea "Dunărea de Jos", pe tema regionalizării. Pentru că "regiunile de acum sunt subminate de războiul orgoliilor", profesorul Coman Kund a expus patru variante de regionalizare, pe care vi le prezentăm în continuare.
1. Comasarea judeţelor
Prima soluţie, în viziunea profesorului Coman Kund, ar fi reducerea numărului de judeţe, iar modelul poate fi Danemarca, ţară care a redus numărul de comitate de la 24 la 14. "Totul trebuie, însă, făcut inteligent, e nevoie de nişte criterii clare, sociologice, demografice, economice. Pentru că, în momentul în care vorbeşti despre o colectivitate teritorială locală, din punct de vedere sociologic trebuie să existe şi o oarecare coeziune. Avantajele unei astfel de soluţii ar fi că se creează unităţi administrative teritoriale puternice, scad costurile administrative. Principalul dezavantaj este, însă, faptul că această soluţie este inacceptabilă politic pentru se intră în nişte controverse, de genul care judeţe să se comaseze şi unde să fie capitale, din care nu se mai iese. În plus, se pune problema diminuării posturilor prin care se recompensează clientela politică", susţine Liviu Coman Kund.
2. Regiuni subordonate Guvernului
A doua soluţie ar fi, în opinia profesorului gălăţean, constituirea regiunilor ca circumscripţii administrativ-teritoriale ale statului în care să funcţioneze o instituţie publică având ca misiune dezvoltarea regională, cu menţinerea judeţelor. "Aşadar, să se facă regiunile, dar ca circumscripţii administrativ-teritoriale ale statului. Să nu li se recunoască calitatea de colectivităţi teritoriale locale, deci să nu aibă autorităţi alese. Se creează o instituţie a statului cu misiunea strictă a dezvoltării regionale, cu precizarea domeniilor şi mijloacelor de acţiune şi a formelor în care trebuie să coopereze cu autorităţile locale. Înseamnă că judeţele rămân cum sunt, însă în cadrul regiunii apare structura asta, care acţionează, cu putere de decizie, în domeniul strict al dezvoltării regionale. Ea nu are legitimitatea rezultată din alegeri, dar e numită de guvernul central şi învestită cu anumite prerogative pentru a reuşi să favorizeze dezvoltarea regiunii. Avantajul sistemului este că creează un cadru instituţional care poate, la modul real, să promoveze dezvoltarea regională. Există suficiente modele în ţările Uniunii Europene care pot fi o sursă preţioasă de documentare. Asta este soluţia pe care o îmbrăţişez eu, asta cred eu că e cea mai bună. Dezavantajul ar fi că nu există o unitate reprezentativă autonomă la nivelul regiunii. Practic, dezvoltarea regională este gestionată tot de stat", spune specialistul în administraţie.
3. Regiuni cu structuri alese de populaţie
A treia soluţie ar fi, după Liviu Coman Kund, constituirea regiunilor ca al doilea nivel intermediar de administraţie publică locală, cu menţinerea judeţelor. Se creează consilii regionale, va fi un preşedinte al consiliului regional, toate fiind autorităţi alese. "Singurele avantaje sunt că apare o unitate administrativă autonomă, la un nivel suprajudeţean, care poate avea eficienţă în dezvoltarea regională şi se pot concentra mai bine resursele. Dar sunt mai multe dezavantaje. În primul rând faptul că populaţiile judeţelor nu constituie din punct de vedere sociologic o colectivitate teritorială, le lipseşte coeziunea, sentimentul de solidaritate. Sau, mai simplu, nu au interese comune. Apoi, este foarte dificil de stabilit capitala şi arondarea judeţelor. Mai departe, este dificil de repartizat competenţa între patru niveluri de administraţie: centrală, regională, judeţeană şi de bază (oraş, comună). Cel mai mare risc e amplificarea birocraţiei, iar cel mai mare rău este reprezentat de costurile imense. Este soluţia pe care se pare că vor să meargă şi e cea mai păguboasă dintre toate", este de părere Coman Kund.
4. Regiuni în loc de judeţe
A patra soluţie enunţată de profesorul gălăţean este constituirea regiunilor ca al doilea nivel de administraţie publică locală intermediară, cu desfiinţarea judeţelor. "Avantajele ar fi o mai bună gestionare a dezvoltării regionale şi o creştere a autonomiei administraţiei publice de bază, dar care, ca să fie funcţională, implică un lucru greu de realizat, şi anume comasarea comunelor. Unul dintre dezavantaje este că se distrug structurile administrative funcţionale de la nivelul judeţului. Apoi, se mai pune problema lipsei capacităţii administrative a unităţii administrativ-teritoriale de bază pentru a-şi putea asuma autonomia locală în condiţiile în care nu se fac comasări. Şi în acest caz, apare aceeaşi dificultate de a stabili capitala şi arondarea judeţelor", mai spune profesorul Liviu Coman Kund.
