Ar fi greşit să se creadă că la nivelul locuitorilor au existat vreodată tensiuni între cele două oraşe. Nici pomeneală. Şi înainte, şi după 1968, gălăţenii şi brăilenii s-au vizitat reciproc, inclusiv pe Dunăre, cu vaporul, cei de aici au mers la Lacu Sărat, s-au legat relaţii, inclusiv matrimoniale. Persoane din oraşul vecin au fost chiar şefi (mai mari, mai mici) ai Galaţiului. Mai rar, invers. Anul 1968 a creat însă mari emoţii în Brăila. S-a întâmplat ca noua împărţire teritorial-administrativă în judeţe, din acel an, să aibă o fază introductivă, când a fost comunicat populaţiei un proiect al noii hărţi. Or, în acel proiect, judeţul Galaţi avea în componenţă şi Brăila. Iar judeţul Brăila, logic, nu exista! Lucram pe atunci la fostul ziar (regional!), „Viaţa nouă”, şi am fost cap limpede în acea noapte de februarie 1968 când s-a tipărit – pe o întreagă pagină – pomenita hartă-proiect. Se zice că la Brăila împărţirea asta „de probă” n-a plăcut deloc. Nimănui. De la şefii urbei (pe atunci Brăila era capitală de... raion) până la ultimul locuitor, toţi s-au arătat şocaţi de ideea unirii în continuare cu judeţul de peste Siret. Trăiseră sub Galaţi şi pe timpul regiunilor, abia desfiinţate, şi mai înainte, pe vremea ţinuturilor. Iar, prin reînfiinţarea judeţelor, sperau să-şi obţină, în sfârşit, independenţa. Au fost nemulţumiri, la Galaţi s-a auzit că hărţii „mârşave” i s-ar fi dat foc în public. Poveşti! Nu cred să se fi ajuns cu vitejia atât de departe. Dar repet, chestia n-a plăcut niciunui brăilean. Totuşi, în 1968, ideea de a difuza mai întâi un proiect de nouă împărţire a fost bine gândită, deoarece s-au putut face corecţii. Înfiinţarea judeţului Brăila a fost una dintre ele. Alta, de care îmi amintesc, a fost şi crearea judeţului Sălaj.
Însă, repet, la nivelul relaţiilor interumane s-a păstrat tonul civilizat. Rămăsesem aceiaşi buni prieteni cu colegii de la ziarul brăilean, „Înainte”, care devenise, iată, judeţean! Erau ei judeţeni, dar nu-şi puteau tipări ziarul acasă, pentru că nu aveau încă dotare tehnică. Noua publicaţie avea format mare, iar ei scoseseră până atunci ziarul raional cu acelaşi nume în format tabloid. Aşa că lucrau gazeta (judeţeană!) la Galaţi, în tipografia unde se tipărea şi „Viaţa nouă”, situată pe atunci la parterul redacţiei, găzduite de imobilul unde astăzi este (sau era!) muzeul de istorie, pe str. Maior Fotea (fostă Avântului). Practic se proceda aşa. Echipa ziarului din Brăila venea după-amiaza la noi, aici se culegeau materialele (în plumb, fireşte!), se machetau şi se paginau în şifuri. Ambele ziare aveau câte patru pagini mari. Ultima, cea externă, era comună, întrucât conţinea informaţii trimise de Agerpres. Paginile 2 şi 3 erau total diferite. Iar pagina întâi, doar parţial comună, deoarece nu era zi lăsată de Sus să nu fie vreo vizită a Tovarăşului sau vreo primire la acelaşi, informaţii ce nu puteau lipsi nici din ziarul vecinilor. Marea problemă era pagina I. Era, cum spuneam, parţial comună, dar şi a lor, şi a noastră se lucra în acelaşi şif. Cum doar vreo două-trei articole erau diferite între cele două pagini I, respectivele materiale (dacă erau ale brăilenilor) se aşezau în şif, pagina se închidea, devenea independentă faţă de cea a Galaţiului, iar ziarul Brăilei se putea tipări. Apoi, pagina I se recompunea, scoţându-se materialele lor, pentru a fi înlocuite cu ale noastre. Şi se tipărea „Viaţa nouă”. Însă atenţia mare trebuia acordată paginii I (şi de la noi, şi de ei), şi din altă pricină. După efectuarea operaţiilor de separare, trebuiau să se schimbe şi zincurile cu titlurile celor două ziare: „Viaţa nouă” şi „Înainte”. Dar nu doar numele trebuiau să fie aşezate fiecare la locul său, ci şi coloncifrul (ce scria sub ele): „Organ al Comitetului judeţean Galaţi (respectiv, Brăila) al PCR”. Iar într-o noapte s-a întâmplat necazul. După ce Brăila şi-a tras tirajul, înlocuirea coloncifrului pentru Galaţi nu s-a mai efectuat, (s-a schimbat doar zincul cu capul ziarului), aşa că pe la trei noaptea se tipărea de zor „Viaţa nouă”, organ al Comitetului judeţean Brăila (!) al PCR. S-a tras jumătate de tiraj, foile au plecat la gară, apoi în judeţ. Când s-a prins cineva din redacţie, tot vreun cap limpede, cred, că în gazeta era ditamai greşeala, tirajul tras era bun plecat. A fost oprită rotativa, s-a corectat ce trebuia corectat, iar ziarul nostru a redevenit al... Galaţiului. Este drept, doar pentru cititorii din oraş (şi pentru şefii judeţului!). Locuitorii din comune şi oraşe, care apucaseră să primească foile greşite, văzând al cui devenise ziarul pe care-l aveau în mână, nu s-au mirat prea tare, convinşi că împărţirea administrativă nu se încheiase încă. Acum venise rândul Galaţiului să fie condus... de la Brăila.
